Când glasul Tău răsună

Când glasul Tău răsună, el vântu-n loc oprește,
Oprește-n loc și timpul, o Dumnezeu preasfânt,
Din somn adânc trezește, întreaga omenire,
E cel care trezește, chiar și-un întreg pământ.

Când glasul Tău răsună, desparte chear și marea,
E cel care aduce, în zori un răsărit,
E cel care dă viață, aduce vindecarea,
Aduce pace-n suflet, în timp de asfințit.

Când Tu vorbești Isuse, se-aude-n depărtare,
O Doamne chear și surzii, aud ei glasul Tău,
Azi te rugăm mai strigă, alungă-nfricoșarea,
Ce este ea adusă, de planul celui rău.

Mai strigă Tu din ceruri, mai strigă azi Preasfinte,
Căci glasul Tău tărie, ne dă pe drumul greu,
E cel ce peste toate, el azi mereu răsună,
Se-aude-n orice vreme, căci Tu ești Dumnezeu.

Mai strigă și oprește, orice aduce teamă,
La glasul Tău și munții un alt loc își găsesc,
Isuse... strigă astăzi, la strigătul Tău Doamne,
Putere dă-le celor, ce astăzi obosesc.

Mai strigă se se vadă, puterea Ta cerească,
Căci Doamne la-l Tău strigăt, și portile de fier,
Îndată sunt deschise, îi pui pe calea bună,
Pe cei ce în neștire, Isuse astăzi pier.

Mai așteptăm un strigăt, acel ce va aduce,
O zi în care cerul, va fi Doamne deschis,
Atunci va fi un strigăt, acel de înălțare,
Spre locul sfânt în ceruri, acasă-n Paradis.