Când gânduri negre mă frământă

Când gânduri negre mă frământă,
În mine când se-ngrămădesc,
Mă-nviorează mângâierea,
Stăpânitorului ceresc.

Când mi se clatină piciorul,
Mă țin de bunătatea Sa,
Ma sprijinesc de adevărul,
Ce bucură ființa mea.

Când cei ce-s răi din nou se-adună,
De ei sa fiu eu osândit,
Mi-e Domnul turnul de scapare,
Sub har sunt eu adăpostit.

Îi cânt mereu cu veselie,
În El eu pace am găsit,
El este Stânca mântuirii,
Odihnă când sunt obosit.

Când zilele îmi sunt amare,
Mă îndulcesc cu-al Său cuvânt,
Fiorii cercetării Sale,
Ma fac ca să îl port în gând.

Să nu mă lase mi-e dorința,
Cu El eu vreau ca să sfârșesc,
Să-i spun iubirea mea aprinsă,
Atunci când o să-l întalnesc.

Când norii tulbură cărarea,
E primavară-n viață mea,
În inimă mi-a pus salvare,
Și viață Doamnu-a pus în ea.

Vre-o teamă n-am, doar El e-n toate,
Îl văd din zori până-n apus,
Rasare soarele... și luna,
E Împărat... al meu Isus.
Amin