Când eram trist, cu mine-ai plâns

Când eram trist, cu mine-ai plâns
Și mi-ai fost singura-alinare,
Și-atent la pieptul Tău m-ai strâns
În dragostea-Ți fară hotare.

Când mă simțeam mai părăsit
Și-n starea cea mai disperată,
Tu cu blândețe mi-ai șoptit
Că n-ai să mă lași niciodată...

Când norii mi-au acoperit
Ultima rază de speranță,
În susur blând Tu mi-ai vorbit:
"-Cu Mine ești în siguranță! !"

Iar când eram mai apăsat
Și mai disprețuit de lume,
Tu-ncet de mână m-ai luat
Și m-ai scos la limanuri bune.

Mi-ai spus c-ai fost și Tu la fel,
Lăsat de toți la strâmtorare,
Dar ai răbdat, căci, doar astfel
Se-ajunge-n țara cea cu soare.

Oricine ai fi, nu renunța,
Ci luptă cu înverșunare;
Cel rău căzut, zdrobit, te-ar vrea,
Dar nu uita, căci, Domnul tău e Mare! !
Amin!