Când dragostea cântă

Când dragostea cântă

Când stau lângă tine şi mult te privesc
Ochiul te iubeşte şi îl răscolesc
Unduiri de ape ce dorinţe-adună
Sub luciri de stele în noaptea cu lună.

Când îmi este dor departe de tine
Gândul te iubeşte şi în el îşi pune
Puterea căldurii din mîini ce se strâng,
Simţirea dorinţei din inimi ce râd.

Când ochiul se-nchide în somn şi tăcere
Al meu vis te cheamă şi dragostea-ţi cere,
Mă-mbracă-n văpăi ce adânc mă ard,
Mă scaldă în ape ce-n şuvoaie cad.

Urechea de vrea ceva să o-ncânte
Se-apleacă spre tine ca şoapta-ţi s-asculte,
Apoi pe o cale ce e neştiută
Aduce în mine şi pace şi luptă.

Când vraja se-adună în ochi şi ureche
Iar visul de foc îi face pereche,
Îţi caut atingeri gingaşe de floare
Pe buze ce-aşteaptă a ta sărutare.

Când dragostea cântă în suflete prinse
De câmpuri cu flori sau de cele ninse,
Le face sub soare vibrând să danseze
Iar sub zăpezi mari frumos să viseze.

Pe maluri de apă sub luna tăcută
Să stăm s-ascultăm cum dragostea cântă,
Cu ochii furaţi în luciri de-amurg,
Cu tâmple lipite şi mîini ce se strâng.

Când luna a plecat în pas de mireasă
Şi ochii-s pierduţi doar în noaptea deasă,
Să fim îmbrăcaţi în albul de nuntă
S-ascultăm mereu cum dragostea cântă.