Când cerul pare-nchis

Când cerul pare-nchis,
Și inima-ți suspină,
Va coborâ îndat,
Fiorul ce alină,
De vei avea privirea,
Mereu numai în sus,
Vor dispărea și norii,
Puterea e Isus.

Când cerul e tăcut,
Și glasul tău suspină,
O clipă n-asculta,
De șoapta cea străină,
Doar glasul cel duios,
Să îl urmezi în noapte,
Chiar dacă va fi plină,
Ea de străine șoapte.

Când parcă e oprit,
Și timpul... și e jale,
Să nu oprești în plâns,
Căci plânsul este-o vale,
În ea întunecimea,
Îndat te va orbi,
Căci noaptea are ținta,
Ființe a orbi.

Când zborul este greu,
Înainteaz-agale,
Să strigi la Dumnezeu,
El îți va d-alinare,
El poate ca să șteargă,
Și rana și durerea,
El poate învia,
Căci Domnu-i învierea.

Când soarele-i ascuns,
Lumina nu-i străluce,
Rămâi neclătinat,
În locul de sub cruce,
Acolo vei găsi,
Lumină pe cărare,
Căci drumul cel mai greu,
În față are-o zare.

Încrede-te mereu,
În cel ce te iubește,
Credincioșii Lui,
Mereu și-o dovedește,
Cu El biruitor,
Vei fi întotdeauna,
Încrede-te în El,
Și fii cu Domnul una.
Amin