Când calea-ți este grea

Când calea-ți este grea
autor. Diana G. U.

Când calea-ți este grea,
Și gustul ei e-amar,
Privește spre Acela,
Tăcut de pe calvar,
Când nu aveau vre-o milă,
Acei ce l-au bătut,
Atunci și pentru tine,
El suferea tăcut.

Când lacrima îți curge,
Și focu-n piept e stins,
Să nu uiți... mântuirea,
Cu sânge sfânt a scris
În noaptea cea mai grea,
Când toți L-au părăsit,
Și-atunci Isus la tine,
Cu dragoste-a privit.

Când pașii obosesc,
Întâmpinând necaz,
Să știi că nu ești singur,
În al durerii glas,
Acel ce-a suferit,
Când crucea Și-a purtat,
Îți este azi alături,
De El nu ești uitat.

Când valurile vieții
Te-mping spre-un țărm pustiu,
Și umbrele-ndoielii,
Îți spun că-i prea târziu,
Ridică-ți iar privirea,
Spre Mielu-njunghiat,
Căci rana Lui pe cruce,
Și pentru tine-a stat.

Când inima ți-e frântă
Și dorul arde greu,
Să crezi că-n orice clipă,
Veghează Dumnezeu,
Prin harul Lui cel mare,
Prin sfântul Său Cuvânt,
El dă puteri vieții,
Căci are-un legământ.

Când noaptea încercării,
Se-așterne tot mai greu,
Și parcă nici o rază,
Nu vine-n drumul tău,
Adu-ți aminte-atuncea,
De Cel crucificat,
În cea mai grea durere
Te-a binecuvântat.

Când lumea te apasă,
Și mulți te-au părăsit,
Să știi că lângă tine
Rămâne Cel iubit,
El știe orice rană,
Orice suspin ascuns,
Și nici o rugăciune,
Nu-i fără de răspuns.

Iar după plâns și luptă,
Când totul va sfârși,
Vedea-vei fața slavei,
Ce-n veci va străluci,
Și-atunci cu sfinți în ceruri,
Vei spune ne-ncetat:
„Slăvit să fie Domnul,
Ce nu m-a lepădat!”
Amin