Când buzele-ți sunt împietrite

Când buzele-ți sunt împietrite, și lacrimile-ți curg șuvoi,
Sunt lângă tine drag copile, când zilele-ți sunt în nevoi,
Când inima aprins se zbate, între bătăi prezent sunt Eu,
Să-ți iau durerea ce te-apasă, să sterg și timpul cel mai greu.

Când pleoapele-ți devin prea grele, doar Eu ridic privirea ta,
Când pasul tău iar obosește, cobor de sus puterea Mea,
Când urci cu greu pe drumul crucii, când calci pe spini... cu tine sunt,
Căci peste toate mi-e puterea, e ceru-al Meu... și-acest pământ.

Când mâinile-ți sunt obosite, când treci pustiul secetos,
Când ești cel părăsit de oameni, cu tine-s Eu... al tău Hristos,
Nu ești tu singur niciodată, e ceru-ntreg de partea ta,
Căci cerurile și pământul, ascultă doar de vocea Mea.

Când inima cu-amar îți plânge, suspinul ei când este greu,
De mână Mea e mangaiată, căci sunt un mare Dumnezeu,
Iubirea Mea îți dă și aripi, să zbori aici neâncetat,
Căci sunt un Dumnezeu copile, Eu aripi sfinte-n dar ți-am dat.

Când dorul tău în piept se-aprinde, atunci cobor prezența Mea,
Să îți alin de Mine dorul, să șterg de lacrimi fața ta,
Să las cereasca mângâiere, și pacea care n-o găsești,
În lumea largă... cea păgână, ea este doar în slăvi cerești.

Când parcă nimeni nu te-aude, aud de sus Eu glasul tău,
În ajutor îți vin copile, Eu nu te las... tu ești al Meu,
Încrede-te numai în Mine, Eu biruință îți voi da,
Copile... marea biruință, de vei lupta o vei avea.
Amin