Cand ai venit la mine...

Când ai venit la mine...

Când ai venit la mine, iubit Mântuitor
Eram cuprins de noaptea disperării
Si un rebel eram – un fiu rătăcitor
Strivit de gheara dezorientării.

Mă adânceam în negura pierzării
Iar prietenii m-au părăsit demult
Eram învăluit de pâcla-ntunecării
Cuprins de-nfrigurare şi tumult.

Cu gingăşie m-ai luat de mână
Şi m-ai privit cu ochii Tăi senini
Şi m-ai călăuzit la locul de lumină
Unde mă-nconjurau cireşi şi crini.

Şi mi-ai spălat picioarele murdare
Şi mâzga din obrajii deformaţi
Mi-ai dat apoi veşmânt de sărbătoare
Mi-ai luminat şi ochii-ncercănaţi.

Vorbitu-mi-ai duios de-o lume nouă
Fără de ură, dezbinare sau război
Şi te-am cuprins cu braţele-amândouă
Simţeam iubirea învăluindu-mă-şuvoi.

Şi îmi vorbeai cu-atâta-nsufleţire
Că îţi sorbeam cuvintele-convins
Iar chipul îmbrăcat în strălucire
M-a cucerit şi m-am lăsat învins.

Mi-ai spus de-o pace trainică şi dulce
Ce lumea nu o poate da nicicând
Mi-ai spus de patimile de la cruce
Şi de izbânda ce-o primeşti luptând.

De fericirea celor blânzi şi răbdători
A celor ce-şi păstrează duhu-n umilinţă
De soarta celor răzvrătiţi, chinuitori
Dar şi de nimbul biruinţei prin credinţă.

Mă fermecau nespus cuvintele rostite
Căci pătrundeau cu duioşie şi alin
In sufletul zdrobit de rosturi ne-mplinite
In viaţa răvăşită de plâns şi de suspin.

Am tresărit aflând că eşti “Lumină”
Doar o secundă... şi-apoi am priceput:
Bezna nu mai avea putere să mă ţină
Şi m-am desprins de nebunia din trecut.

Şi mai apoi mi-ai spus de-ngusta cale
Menită pentru cei ce-ţi sunt urmaşi
De spinii şi noroiul de aici din vale
Şi de răsplata dată de oamenii trufaşi.

Dar m-ai asigurat că autentica răsplată
Şi-ncununarea ce-i aşteaptă pe ai Tăi
Nu-i pe pământul unde-avem ca plată
Dispreţ şi ură şi ne-ndurarea celor răi.

Ci e-n tărâmul de eternă primăvară
Străin de hidoşenii şi josnicii lumeşti
E-n locul unde lumina înconjoară
Pe serafimi şi îngeri în sferele cereşti.

Când ai venit la mine,iubite Salvator
Aflat-am că eşti Viaţă, Adevăr şi Cale
Şi n-am mai vrut să stau nepăsător
Voi da de-acum supunere şi osanale.

Iţi voi preda viaţa de griji şi slăbiciuni
De vise şi idealuri abia înfiripate
Şi voi veni în faţa Ta cu-chinăciuni
C-ai dat un sens etern vieţii destrămate.

Când m-ai cercetat, O! Mirele meu drag
Mi-ai îndrumat privirea spre cerescul prag.

gc/2005 din vol. Trairi inmiresmate.