Când ai pierdut Iubirea...

Când ai pierdut Iubirea...




Când ai pierdut Iubirea în viaţă de sub soare
Şi inima ţi-e rece, aproape îngheţată,
Când nu mai poţi sluji şi-adormi în nepăsare,
Eşti la un pas de moarte, căci doar Iubirea-i viaţă.

Când nu mai simţi cu acela ce plânge în durere
Şi tot mai fără milă păşeşti pe-acest pământ,
Când nu mai dai iertare şi nici-o mângâiere
Ai sărăcit de tot, te-afunzi tot mai adânc...

Când nu mai întinzi mâna spre cel de lângă tine
Şi pâinea Ta călduţă n-o 'mparţi cu cel flămând,
Când ţi-ai uitat menirea umblând pe căi străine
Trăieşti in lume, da! Dar ca un muribund...

Adu-ţi aminte astăzi de Cel fără de pată
Ce a făcut El oare când a venit de sus
Nu S-a jertfit pe Sine slujind chiar fără plată
Mai mult! El ne-a dat totul, căci ne-a iubit nespus.

Acum te cercetează şi puneţi o 'ntrebare
-Iubit-am eu destul aşa ca Cel dintâi?
De nu este aşa şi-n piept simţi azi mustrare
Îngenunchează 'ndată şi cere mila Lui.

Numai Iubind în lume la bine şi la greu,
Putea-vei trăi veşnic cu Bunul Dumnezeu.



Amin!