Când ai bătut la uşă

Când ai bătut la uşă

Când ai bătut, Isuse, la uşa inimii stinghere
Eram atât de slab, eram fără putere
Mă îndreptam, încet dar sigur, spre abis
Căci raiul pentu mine era un loc închis.

Eram doar o epavă, sortit eram pieirii
În toate culegeam amarul fruct al firii
Mă împăcam cu gândul c-acesta e destinul
C-am refuzat chemarea, c-am părăsit căminul.

Am ezitat... dar Tu pe nume m-ai chemat
Când am deschis cu zâmbet m-ai întâmpinat
M-ai fermecat cu vorbe şi cu priviri senine
Din clipa aceea îndrăgostit am fost de Tine.

Nicicând nu voi uita momentul întâlnirii
Când am gustat întâia data din cupa ispăşirii
Torentul de iubire îmi cuprindea simţirea
Şi-am înţeles atunci şi scopul şi menirea.

Am înţeles ce-nseamnă jertfa răstignirii
Şi cât de dulce este starea izbăvirii
De Tine nu mă las chiar de-ar veni prigoane
M-aşteaptă-n Cer neveştejitele coroane.

Şi cu recunoştinţă Ţi-aduc azi mulţumire
Că-mi eşti şi Salvator şi Domn şi Mire
Cu Tine pe cărare eu cânt mereu voios
Chiar şi în zilele când cerul e noros.

Cu Tine pe cărare chiar clipele amare
Sunt schimbate în stări de binecuvântare
Durerea-i mai uşoară iar chinu-i cu alin
Voi spune tuturor de darul Tău divin!!

Mi-ai lecuit pornirile care rodesc ruşine
Şi umbletul mi-e sfânt, aşa cum se cuvine
Dorinţa mi-e curată şi nobil mi-este visul
Să pot sfârşi cu Tine, să văd şi Paradisul.

Când ai bătut, Isuse, la uşa inimii stinghere
Eram atât de slab, eram fără putere
Dar am deschis şi ai intrat cu pace şi lumină
M-ai îmbrăcat în imaculate straie de hermină.

gc/TI/oct 2005