CANANEANCA

CANANEANCA

O femeie cananeancă
A venit la Domnul sfânt
Şi-a dorit să I se-nchine
Cu faţa pân la pământ.

N-a putut să se ascundă
Mesia de cei smeriţi
Ce veneau cu-a lor credinţă
Spre a fi tămăduiţi.

Chiar şi Tirul şi Sidonul
Vor afla divinul foc
Că Isus are putere
Ca să vindece pe loc.

Cananeanca din cetate
Despre Domnul a aflat.
Fiica ei era robită
De un demon necurat.

Nimeni n-a putut să-l scoată
Boala ei să-şi afle leac.
Şi plângea sărmana mamă
Zile ce-i păreau un veac.

Dar deodată se aude
În Cetate de Isus,
Proorocul Galileii
Ce-a venit din cer de sus.

El făcuse multe semne,
Vindecări şi mari minuni.
Ea aflase despre toate
Şi-L chema în rugăciuni:

„Doamne sfânt, Te rog ai milă
şi opreşte-Te în drum!
Fiica mea e grav bolnavă.
Vindecă-o chiar acum!

Scoate-l pe cel rău afară!”
Ochii-i sunt de lacrimi plini.
„Cum să ia Stăpânul pâinea
ca s-o deie la străini ?!...”

„Da, e-adevărat, răspunse,
Cananeanca cu mult zel,
Dar din masa cu bucate
Va mânca şi un căţel.”

Cad firimituri sub masă
Cu cât oaspeţii-s mai mulţi.
Cerul încă mai oferă
Daruri pentru cei desculţi.
*
Dacă n-ai o pâine-ntreagă
Din profundele Scripturi
Cât de bine-i, frate dragă,
Să ai doar „firimituri”.

Să te mulţumeşti cu ele
Şi pe Domnul să-L slujeşti
Neatins de-a lumii rele
Şi de poftele lumeşti.

Cunoştinţa-i fragmentară
Şi Credinţa e un dar.
Duhul Sfânt e-a ta comoară
Dacă urci pe-al Său altar.

N-asculta de firea veche
Ce te bate pe obraz.
Fii a Domnului ureche
Într-o lume de necaz.

Pentru cei ce-şi plâng trecutul
Că nu-L au pe Dumnezeu
Le fii tu prin rugă scutul
Care-i apără la greu.

Strigă precum Cananeanca
Către Domnul s-a rugat.
Şi Isus pentru-a ei fiică
Din adânc a cuvântat:

„Pentru vorba-aceasta, du-te!”
Duhul rău a şi ieşit.
Pe-a credinţei vii redute
Bolnavu-i tămăduit.

Dă azi piedici la o parte:
Gândul minţii omeneşti,
Frica noastră cea de moarte.
Vino la Isus cum eşti!

Spune-I tot ce te apasă,
Chinul tău şi-al celor dragi.
Domnu-n drumul către Casă
Vrea pe alţii să-i atragi.

Să le spui ce mângâiere
Este-n vorba lui Cristos
Pentru orice grea durere
Din smeritul credincios.

Nu e fiu şi nu e fiică
Pentru care nu-i balsam.
Domnul vine, te ridică,
Fiu născut din Avraam!

Pribegit-ai în neştire
Fără pacea lui Isus.
El te-aşteaptă cu iubire
Chiar în Patria de sus.