Calea Prieteniei

De vrei ca să-ți cunoști menirea
Și să învingi ispita, firea,
Când omul rău te copleșește,
Tu fii prieten și iubește.

De vrei să biruiești dușmanii
Și să îndepărtezi golanii,
Să nu te-așezi cu șarlatanii,
Ca să nu-ți pierzi în vânt toți anii.

De vrei dreptate-n viața ta,
Rămâne-le prieten așa;
Chiar de mint privind în față,
Transformă răul în povață.

De te prăduiesc te înjură,
Tu te roagă, n-avea ură,
Fii bun cu cel ce te robește,
Rămâi blând, nu te răcește.

De vor să te jupuiască,
Să te rupă, să lovească,
Ai credință, sunt cu tine,
Nu fă rău, fă numai bine.

Căci dușmanul nu e zeu,
Îl pot face omul tău,
Iar cel ce te-a rănit mai rău,
Să meargă-n pas cu pasul tău.

Eu, Domnul, astăzi îți vorbesc
Și Cuvântul împlinesc,
Căci de vei avea răbdare,
Vei fi fericit pe cale.

Prietenia cu Dumnezeu
E bucurie, îți spun eu,
Căci Domnul vede bunătatea
Și cum îți împlinești tu partea.

De vrei să guști din plin dulceața,
Fii om bun și schimbă-ți viața,
De vrei pace-n casa ta,
Taci și nu te lăuda.

Prietenia este scumpă,
Nu cu vorbe se cumpără,
Se muncește, se veghează,
Ani la rând se modelează.

De aceea să primești,
Și pe toți să îi iubești,
Căci ce în lume tu sădești,
În veci o să agonisești.

Nu fii rău, fă numai bine,
Fii tu fiul Meu în lume,
Un prieten adevărat,
Pentru cei ce te-au lăsat.

Fii credincios până la moarte,
Fii bun și simplu în toate,
Fii modest și un exemplu,
Pentru cei ce intră-n templu.

Doar prin dragostea de frați,
Sunteți binecuvântați,
Căci tot ce-n Domnul ai depus,
A venit de la Cel de Sus.

Și mai spun încă ceva:
Nu e simplu chiar așa,
Căci prin credința în El,
Din mare te faci mititel.

Și-n Împărăția Lui,
Vei da slavă Domnului,
Căci te-a ales, te-a ridicat,
În veci să fie Lăudat!