Calea îngustă

CALEA ÎNGUSTĂ

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Pe calea cea lată se duc spre pierzare
Aţâţi şi atâtea ce n-au ascultat,
Cuvântul vieţii, Cuvântul prin care
Isus cu iubire pe toţi i-a chemat.

Păcate, plăcere, şi bani, şi avere,
Pe calea cea lată cei mulţi le găsesc.
Dar toate acestea sunt doar amăgire,
Acei ce le caută în chinuri sfârşesc.

Mai bine cu Domnul pe sfânta cărare,
Căci calea cea lată coboară în jos.
Dar cine ascultă cereasca chemare
Va fi mântuit şi salvat prin Hristos.

De tine depinde, dacă a ta cărare
Urcă spre colină sau coboară-n abis.
Pe calea cea lată te duci spre pierzare,
Şi pierzi strălucirea cerescului vis.

Opreşte-te soră, opreşte-te frate!
Opriţi-vă oameni din drumul cel lat!
Căci Domnul ne cheamă la El, din păcate,
Să mergem pe drumul cel sfânt şi curat.

Cărarea cea lată şi-n casele sfinte
Cu-a ei urâciune pătrunde mereu.
Se stinge puterea şi ruga fierbinte,
Se uită Cuvintele Lui Dumnezeu.

Neghina e mare deasupra de spice;
Dar secerătorii curând vor veni
Să-i smulgă pe-aceia ce vin ca să strice
Cărarea îngustă, cu-a ei bucurii.

O, voi care astăzi sorbiţi cu privirea
Din cupa murdară, din tot ce-i lumesc,
Veţi plânge amarnic când nelegiuirea
Va fi pedepsită de Tatăl Ceresc.

Alege tu singur, tu soră, tu frate,
Alege pe care cărare apuci.
Pe calea cea lată sunt numai păcate,
Şi cu păcătoşii în chinuri te duci.

Şi-apoi pentru ce să sfârşeşti în pierzare?
Când Domnul te cheamă să fii mântuit.
Pe calea îngustă se cere răbdare,
Dar mare răsplată va fi la sfârşit.

De-aceea întoarce-te, vino degrabă,
Sărmane, la Domnul să fii mântuit.
Pe calea îngustă ajungem în slavă,
Şi mari bucurii vom avea la sfârşit.

Amin