CALEA

CALEA

M-am întrebat în drumul meu
de ce mi-i lupta grea în viaţă
iar când Îl chem pe Dumnezeu
necazuri mari îmi stau în faţă ?

De ce dar preţul unui bine
e-adesea cel mai greu suspin ?
Iar dacã plâng nu are cine
sã-mi dea speranţă şi alin !...

M-am întrebat într-o rãscruce :
unde s-apuc, pe care drum ?
Dar Te-am privit murind pe cruce :
n-am altã Cale nicidecum.

Da, Tu-mi eşti Calea vieţii mele
şi-ntregul Adevãr îmi eşti.
Chiar de-aş muri în lupte grele
Tu mã aştepţi în slãvi cereşti.

Tu-ai suferit, Isus, dispreţul
celor pe care îi iubeai
şi ai plãtit pe cruce preţul
sã-i duci pe cei ce cred în Rai.

Când Te privesc sub greul chin
şi glasul Ţi-l ascult în noapte
mã ruşinez cât de puţin
iubesc cu-adevãrat în fapte.

Mã-ntreb mereu ca ucenic
de câte ori sã iert pe altul,
sã fiu în faţa lui mai mic,
cioplit , în daltã, ca bazaltul ?

Mã las cioplit de suferinţã,
Isus, dupã modelul Tãu.
Dar cât sã rabd, cu ce credinţă
pe omul ne-nţelept şi rãu ?

Mã-ntreb acum ca lucrãtor
ce seamãnã Cuvântul vieţii :
unde s-apuc, pe ce ogor,
în zorii dragi ai dimineţii ?!...
*
Isus e Calea ! El e Unsul
ce pentru mine-a pãtimit.
Sunt fericit cã am rãspunsul
în Domnul care m-a iubit.