Calcă pe urmele mele

Cercetând,
găsesc în Scriptură
viaţa Ta, Isuse, fără pată, sfântă, senină.
Ruptă o vreme din slavă
în lumea de ură,
ea-i dragoste pură,
Adevăr şi Cale divină.
Straiul Tău e lumină.
Sângele Tău ce-a curs pe Calvar
mai fierbinte ca focul din lavă
e izvor de iertare şi har.
Trupul Tău, mistuit pe altar,
Jertfă de Sine,
e azi pentru mine,
Isuse,
exemplu pe cale, putere şi Pâine.
E singura-mi punte, speranţă şi sprijin
în ziua de mâine.
Doamne, Tu eşti Viţa cerească
ce dai sevă
mlădiţei.
O susţii, mereu să rodească.
Eşti Păstorul cel Bun ce dai hrană
oiţei.
O duci la păşuni,
la izvoare,
când şchiopătează o duci în spinare,
o vindeci de rană
şi-o ajuţi părinteşte să crească.
Tu eşti Calea ce duce la viaţă,
eşti farmecul vieţii,
eşti Viaţa,
Luceafărul strălucitor al dimineţii,
Raza fierbinte din cer ce topeşte
pravila gheţii
din adâncul fiinţei nenăscute din Duh,
a necredinţei şi ceţii
şi-atâtor îndoieli ce-n suflet se cern.
Eşti Adevăr absolut şi etern!
Eşti Uşa veşniciei.
Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Tine,
dar uşa-i deschisă pentru oricine
ce-i rob silniciei!
Tu, Doamne, eşti plin de-ndurare,
eşti minunat.
Faţa Ta e zâmbet de stele!
Ochii Tăi,
mărgeane pictate de sfinte,
divine penele,
ochii Tăi fără vină
ce lacrimi amare-au vărsat
atunci, pe pământ,
în Grădină,
azi privesc cu blândeţe
spre mine
şi-n cuvânt nerostit,
dar în taină simţit,
mă îndeamnă duios:
"Urmaşul Meu, fii tare, fii sfânt,
fii un rob credincios,
fii în noapte făclie,
ucenic neclintit!
Cât mai eşti pe pământ
fii epistolă vie!
Iar pe drumul spinos
printre inimi rebele
tu, cu pas luminos,
Calcă pe urmele Mele".

Cercetând,
găsesc în Cuvânt
viaţa multor martiri
credincioşi.
Plini de Duhul Tău Sfânt,
sub a lumii priviri,
ei au dus bucuroşi
Vestea Bună.
Împreună au stat la bine şi rău
şi-au luptat ne-nfricaţi
spre cunună.
Zi de zi,
pas cu pas,
înainte au mers
prin prigoane, prin flăcări şi lanţuri.
Exemplar dedicaţi
în urgii au rămas
slujitori devotaţi,
neclintiţi.
Pentru noi pilda lor,
urma lor de neşters,
paşii lor neobosiţi
ce ades au călcat
în văpăi, prin noroaie şi şanţuri -
sunt monede de-argint,
e o zestre!
Într-o lume vrăjmașă,
Ostilă,
într-o lume vicleană
şi laşă
printre fiare lipsite de milă,
găsesc în Cuvânt nişte oameni
ce-au fost torţe vii,
ispravnici
plini de credinţă şi darnici,
către ceruri
ferestre.
Ei îmi sunt bravi eroi
care-n veacul lor greu
au trudit,
s-au jertfit,
să transmită curat Adevărul la noi!
Iar acum în belşug
mă întreb umilit:
Doamne, ce fel de rob sunt eu?
Cât e dragostea mea?
Pus acum pe cântar
oare-s greu sau uşor?
Doamne, gândind, mă prinde-un fior!
Privesc prin Cuvânt la Apostolul Pavel
dârz, ne-nfricat ca un leu.
Smuls din constrângerea dogmei
şi-a humii
Duhul Sfânt l-a aprins
Harul Tău l-a cuprins
transformându-l în aurul lumii!
Peste tot predicând
pentru Tine pledând
în pieţe, amfiteatre, în Templu.
Cu fraţii plângând,
semănând, îndemnând,
tuturor dându-se sfânt exemplu.
Privind cât de mare e holda,
câmpiile lumii cât de-ntinse
şi pline,
el, din dragoste pentru Tine,
dăruit pe altarul slujirii
cu puteri şi speranţe nestinse
s-a topit în jertfă şi rugă
punând iadul pe fugă
şi-aşteptând cu răbdare recolta.
Glasul lui,
ca o trompetă de-argint,
ecou prin lung labirint
străbate prin timp -
sfat părintesc, preţios,
adresându-se mie.
L-aud ieşind prin zăbrele
din temniţa rece, din grota din Roma
şi-i simt în suflet aroma:
"Copilul meu în Cristos
Calcă pe urmele mele"!

Doamne şi eu,
zi de zi
meditând la Cuvânt, la Scriptură,
vreau cu toată fiinţa
cu-ntreaga-mi făptură
să fiu altora pildă de viaţă.
Dându-mi toată silinţa,
îmbrăcat în tunică de har
să fiu far,
lumină în nopţi furtunoase şi grele.
Oricui
printr-un trai curat,
luminos,
să pot spune smerit, curajos
înţeleapta povaţă:
"Întrucât şi eu
calc pe urmele lui Cristos,
creştine, prietene, fiule,
Calcă pe urmele mele".