Călător spre locul de veci

Călător spre locul de veci
Ce-alergi grăbit prin lume,
În urma ta pe unde treci
Ce semeni, vei culege måine.

S-atâția tineri care zac
Spre Ierihon la vale,
Și-așteaptă un cuvânt sărac,
Tu îți vezi de-a ta cărare.

Deschide-ți ochii și privește
În jurul tău atent la toate,
La plânsu-năbușit, te-oprește
Căci mâine se prea poate

Să fii căzut și tu la fel,
În colb la margine de drum,
De te-ansoțit al milei zel
N-ai să fii abandonat, nicicum.

Plångi cu-acei ce plång
Om cu inimă de piatră,
Nu arunca săgeți ce frâng
Inima însàngerată,

Nu-ți deschide gura n-pripă
În dreptul celui acuzat,
Vezi cuvåntul tău ridică,
Sau doboară, pe-ntristat?

De nu poți lega o rană
No-adânci că faci mai rău,
Fii Levitul de altădată,
Mai bine-ți vezi de drumul tău.

Sunt prea mulți fără nădejde
Doborâți de-acel viclean,
Și a lor număr zilnic crește
Sub călcâiul lui satan.

Nu mai da-ti de veste-n uliți
Ca să râdă filistenii,
Zac prea mulți străpunși de suliți
Și-s putini Samaritenii.

Fii samaritean milos,
În scurta viață de pribeag,
Fii ca Domnul nost" Hristos
Să pui balsam pe răni cu drag.

Pune-ți sabia în teacă,
Veghează asupra ființei tale,
Nu da ațipire la pleoape
Că cel rău îți dă târcoale.

Doamne, dă-mi înțelepciune
Și-o iubire ca a Ta.
Să am mila Ta în mine
Pån" la cer mă vei chema.

Să nu trec ca acel Levit
Sau ca preotul vreodată,
Făr" s-ajut pe cel rănit,
Să-i leg rana însângerată.

Să-l duc cu drag în casa Ta
La han de popisire,
Căci și Tu-ai făcut așa
Ne-ai salvat de la pieire.

Te-ai oprit în dreptul nost"
Ne-ai pus pe răni ulei și vin,
Ne-ai dus la han, la adăpost
Fii lăudat în veci... Amin.