Ca soarele ce-i sus pe bolta

Ca soarele ce-i sus pe bolta

Ca soarele ce-i sus pe bolta,
Care rasare dimineata
Si ne-ncalzeste cu-a lui raze
Iar in apus si-ascunde fata,

Ca rasaritul ce ne-ncanta
Si lumineaza-ntreg pamantul
El cu caldura-i ne-nvesmanta,
Dar apusu-si spune cuvantul

Asa suntem in asta lume,
Ca soarele care rasare.
Suntem ca-a valurilor spume
Suntem ca si o lumanare.

Viata noastra se zareste,
Ca soarele la rasarit
Si putintel ea straluceste
Insa apune in zenit.

Caci anii vietii noastre zboara,
Ca umbrele, iute dispar,
Cand noaptea peste noi coboara,
In graba-ajungem la hotar.

Suntem ca iarba de pe glie
Care-nfloreste la lumina
Se scutura cand vantu-adie
Sau cand o bate vreo furtuna.

Ca raul care unduieste
Si curge printre stanci la vale,
Dar arsita il dogoraste
Si seaca-apoi apele sale.

Ca floarea ce se vestejeste,
Ca iarba ce coasa o taie,
Ca umbra care se iveste ,
Suntem ca focul cel de paie.

Suntem un soare ce rasare,
O apa care unduieste,
Suntem ca si o lumanare,
Un abur ce se risipeste.

Si totusi viata asta scurta ,
Ne este data ca un dar,
Chiar de-ntalnim durere multa,
Tatal ne-a daruit mult har.

Sa facem bine tuturora
Sa-l laudam pe Dumnezeu,
In intunericul de-afara,
Frumos sa stralucim mereu.

Cand viata noastra va apune
Si va ajunge la sfarsit,
Sa auzim a lui chemare,
Si-un calduros: “Bine-ai venit”

22-03-2010-Marioara Coman
Petrosani