Ca şi văduvei din Nain

Ca şi văduvei din Nain
Luca 7


Trecea Domnul Isus odată
Printr-o cetate. Se numea
Nain şi-o-ntreagă gloată
Ca de-obicei, îl însoţea.

Când s-a apropiat de poartă,
Iată ca-n faţa lor venea
Convoiul ce ducea la groapă
Un tânăr; doar pe el l-avea

Măicuţa lui, şi-acum murise
Iar văduva cu-amar plângea.
Isus îndată o zărise;
I s-a făcut milă de ea.

I-a zis cu glas duios: "Nu plânge!"
Atunci convoiul s-a oprit.
Isus de raclă se atinge
Şi mortului i-a poruncit:

"Tinere, Eu îţi zic : "Te scoală!"
Şi tânărul chiar s-a trezit!
Racla era de-acuma goală
Iar toată lumea s-a-ngrozit.

Au fost cu toţi cuprinşi de frică
Şi-au zis: "Domnul ne-a cercetat
Căci iată, şi din morţi ridică
Proorocu-acesta minunat!"

Ei nu ştiau că cel ce spune
Chiar morţilor :"Ridică-te!"
E vrednic de închinăciune
Căci Fiul Domnului El e.

Se răspândi această veste
Despre proorocul minunat
-N Iudeea-întreagă, dar şi peste
Graniţă,-n loc îndepărtat.

Dar bucurie negrăită
Avu femeia, văduva.
Şi cât rămase de uimită
Că Domnul s-a-ndurat de ea!

Isus ştia ce e durerea
Şi ce grozavă-i rana ei.
Alt leac, n-aduce mângâierea
De-aceea, pe băiatul ei

Isus l-a rechemat la viaţă
Căci viaţa însăşi este El
Şi poate-aduce dimineaţă
Când noaptea-i grea şi-n orice fel

De griji, necaz şi suferinţă
Pe-oricine poate vindeca
Dacă priveşte cu credinţă
Înspre Isus şi jertfa Sa.

"Opreşte-te deci, nu mai plânge!"
Şi ţie-ţi zice azi Isus.
De rana ta, El se atinge
Şi vindecare-ţi dă de sus.

Chiar de ţi-ar fi oricât de mare
Şi-oricât de groaznic al tău chin,
Domnul Isus îţi iese-n cale
Ca şi văduvei din Nain.

Lasă-L să-ţi ia orice durere
Acum, de pe sufletul tău
Şi să-ţi aducă mângâiere
Căci El e Domn şi Dumnezeu!