Ca si-n Betania

Iudeea, loc de poposire minunat
Cu lapte si cu miere incarcat
Cu amintiri legate strans de Domnul meu
Si de Maria, de Marta si de Lazar, prietenul Sau

Maria, as vrea sa fiu ca ea
Un vas de alabastru sa il sparg de podea
Sa ung cu mir picioarele incet
Aceluia din Neam din Nazaret

Marta, ce devotata in lucrarea sfanta
As vrea s-alerg ca ea, neobosita, neinfranta
Si cateodata sa le las pe toate, ca demult
Si ca Maria sa ascult, s-ascult...

O, si ca Lazar cine-ar vrea sa fie-uitat,
Bolnav si apoi mort si ingropat
Si patru zile prin a umbrei mortii vale
Nu, n-as putea, cin' a ales aceasta cale?

Dar cati din noi ar vrea ca Lazar altadat'
Sa fii din somnul mortii de Domnul tau chemat
La viata, la iubire si jertfire
La frati, surori si binecuvantata izbavire

Deci, azi, cine ar vrea sa fie ca Maria
Ca Marta si ca Lazar, bucuria
Si viata si iubirea sa il insotesca
Si intre frati alesi de Domnul sa traiasca

Cu mir sa unga, rana sa imbalsameze
Picioarele sa spele si sa-ngenuncheze
Sa cante, sa se roage, ca Maria sa asculte
Dar si ca Marta in lucrare sa se-afunde

Si-apoi ca Lazar in viata ce-o sa vina
Sa fii chemat din intuneric la lumina
In slava unde Domnu-i Imparat
Sa stam cu El ca si-n Betania de altadat'!