Ca să te-asculte Domnul

Ca să te-asculte Domnul, prin trecerea grăbită,
Tu să nu dai azi lumii, din viața ta o clipă,
De vrei ca ajutorul, de sus să îl primești,
Din amintiri cu rane, tu să nu te hrănești.

De vrei să ai lumină, în bezna nopții reci,
Atunci când iarăși valea, adâncă tu o treci,
Privește după zare, lumina vei vedea,
Să ieși din strâmtorare, atunci tu vei putea.

De vrei să ai doar pace, în mijloc de necaz,
Când iarăși curg șuvoaie, și lacrimi pe obraz,
Prin vremi de încercare, în loc să nu oprești,
S-alergi doar înainte, spre ceruri să privești.

Ca să se-oprească vântul, ce bate-n barca ta,
Încrede-te-n cuvântul, ce poate-a te salva,
Pe marea spumegândă, tu să te rogi mereu,
S-o potolească poate, doar Unul... Dumnezeu.

Ca să te-asculte cerul, fii tu ascultător,
S-ajungi în el creștine, nu te opri din zbor,
Să vezi lucrarea Celui, de sus ce te-a creat,
Smerește-te și-ndată, vei fi tu luminat.
Amin