Ca să fie înțeles

Ca să fie înțeles de oameni, S-a născut om
De voia să fie înțeles de pomi se făcea pom
Să fie înțeles de animale se făcea după soi
Dar sa născut om, locuind pe pământ printre noi.

Plin de har și adevăr, printre oamenii a locuit
Flora și fauna n-au avut nevoie că n-au păcătuit.
Pe om L-a înzestrat cu inteligență și discernământ
Și tocmai omul a fost, de diavol înșelat și ispitit.

Omule nu-l înțelegi, dar te înțelege El pe tine
El s-a arătat omeniri, prin a Fiului venire
Și de-atunci prin cuvântul scris, lumii lăsat
Se descoperă pe Sine, omeniri neîncetat.

Generații multe de-atunci, pe lume sau perindat
Ce au încercat Să-L înțeleagă prin filozofat
Calificându-L în fel și chip ca pe omul văzut
C-ar fi ba Moș cu barbă ba un polițist de temut.

Prin picturi și sculpturi I-au dat forme imaginate
În poziții cu chip sever ba milos plin de blândețe
Și una și alta descriu al Său caracter în Sine
Dar nu de arătat în chipuri severe sau senine.

E milostiv cu bunătate și dragoste adevărată
Dar și judecător drept cu lumea de păcat pătată
Dacă-I vei înțelege aceste două caractere ce-are
L-ai înțeles bine în a Sa existență și-a Lui stare.

Daca-i înțeles doar o latură a caracterului avut
Nu-i de-ajuns, n-ai înțeles caracterul întregit
El nu-i numai un salvator din rele circumstanțe
Nici numai un judecător rece în a Sale Instanțe.

Dar noi creștinii îl înțelegem pe Dumnezeu?
În acele clipe zilnice scurte rezervate pentru El?
Nu suntem surprinși că nu-l mai simțim în viață
Poate a plecat de mult alungat prin indiferență.

Nu-i mai simțim prezența când se-întâmplă ceva
Nici dragostea când e nevoie pentru a mângâia
Oare El e de vină că nu se mai prezintă la noi?
Sau nepăsarea noastră când ne merge bine în toi.

Și în loc să ne arate bunătatea și dragostea Lui
Ne arată latura dreaptă din caracterul Domnului
Nu-l înțelegem pe Dumnezeu, dar suntem creștini
Nu-i destul pentru El? Dacă suntem numai buni.

Noi, nu l-am alunga din viața noastră niciodată
E folositor când apare problema neașteptată
El plecă, nu se mai simte bine cu noi împreună
Să ne fie numai slugă la nevoi, necazuri și pungă.

L-am acceptat ca Domn, pentru ce face merită
Dar ca stăpân, e greu viața să ne fie controlată
Noi, Să-i slujim nu ne cade întotdeauna bine
Pe viața noastră să fim stăpâni, cade mai bine.

Îmi pare rău c-a plecat, era bine împreună
Trebuia să vorbesc mai mult cu El în rugă
Poate a crezut că a satisfăcut tot, nu mai e nevoit. .
A plecat de la mine la alții, unde a mai bine primit.

Unde e recunoscut așa cum e cu-adevărat
Ca Dumnezeu stăpân și peste toate împărat
Unde e respectat ca atare, cu atenție tratat
Unde nu-i lăsat acasă și la întoarcere aflat.

E omniprezent, Dumnezeu stăpân în univers
Nu un obiect ce-L duci sau îl lași după interes
Nu-i un servitor, un împlinitori de dorințe avute
E stăpânul drept ce ne dă cele de noi meritate.

Se judecă cu noi în dragoste și bunătate
Și nu după faptele făcute și pozițiile afișate
De crezi că nu-i păsa de tine și greutățile tale
Nu înțelegi pe Dumnezeu în voințele ce are.

Lui îi pasă de tine mai mult de cât crezi
Atunci de ce îngăduie furtuni, după cum vezi?
Înțelege e lângă tine, furtuna să nu te distrugă
Dumnezeu iubește și vrea ca omul Să-L înțeleagă.

Nu privi la valuri și greutăți privește la Domnul
La viața din tine ce ți-a dăruit-o din prinosul
Dumnezeu te iubește, asta nu înțelegi la El?
Te ocrotește-n palma Lui de crezi în Domnul.

Într-un fel sau altul se descoperă și vei înțelege
În binele ce ai sau în greul vieții ce se petrece
Și de nu vei înțelege felul în care El lucrează
Îți va da înțelepciunea să accepți voia-I bună.

Vei înțelege pe Domnul în totul cu admirație
Pentru lucrările-I minunate făcute în creație
Îl vei înțelege cu ochii inimii, deschide-i larg
Și tot ce îngăduie peste tine vei accepta cu drag.

Pe Dumnezeu în întregime, nu-l vom înțelege
Asta-i dă farmecul și unicitatea ce ne convinge
Să nu aibă omul pretenția că-L înțelege deplin
Că-i cunoaște voia și lucrările așa cum ne vin.

Despre Dumnezeu și-a Lui lucrări minunate
Putem vorbi la nesfârșit fără a fi terminate
Dar că-i înțeles în totalitate să nu afirmăm
Doar câte ceva ne îngăduie să înțelegem.