Ca Rut odinioarã

Nu stãrui de mine cã nu te pãrãsesc
Nu vreau cu niciun chip de tine sã mã las.
Oriunde te vei duce vreau sã te însoţesc
Iar casa ta va fi de-acum şi casa mea.

Poporul tãu l-aleg uitând de neamul meu
Iar Dumnezeul tãu va fi al meu Stãpân,
Unde vei fi îngropatã va fi mormântul meu
Doar moartea mã desparte de tine de acum.

Ca Rut odinioarã, ce-n tainic legãmânt,
Îşi dedica viaţa Naomei cea plãcutã
Aşa îmi leg şi eu viaţa pe pãmânt
Nu de un om din lume, Pãrinte, ci de Tine.

Şi chiar de-ntreaga lume ar stãrui de mine
De-ar vrea sã mã atragã cu-al poftelor pahar,
De mi-ar promite slavã, noian de bogãţii,
Eu niciodatã, Doamne, de Tine nu mã las.

Oriunde Tu vei merge, te-oi însoţi mereu
Şi vreau ca paşii mei sã calce-a Tale urme,
Sã fim mereu alãturi, la bine şi la greu,
Pe culmi de biruinţe, dar şi-n neagra genune.

În Casa Sfântã, Doamne, îmi voi gãsi plãcerea,
Știu cã acolo-i locul în care Tu cobori
Sã Te-ntâlneşti cu-ai Tãi la Sfântă pãrtãşie,
Prezenţa Ta acolo leagã pãmânt de cer.

Poporul Tãu de jertfã va fi al meu popor,
Nedespãrţit voi fi de fraţii mei de cruce
De care m-ai legat cu-al dragostei fior
Şi ne-ai aprins în inimi dorinţa dupã Tine.

Tu vei fi Domnul meu, Te-aleg ca şi Stãpân
Viaţa mi-o dedic, întreagã-n slujba Ta
Renunţ cu totul azi la dumnezei strãini
Ce vor sã-mi lege-n lanţul robiei inima.

Iar când veni-va ceasul, la Tine sã mã chemi,
Sufletu-mi liniştit se va-nălța spre ceruri,
Moartea nu ne-o desparte, ea veşnic ne-o uni,
Când voi deschide ochii în Ţara Ta din nouri.

Ca Rut odinioarã, mã plec sfios, smerit,
Şi vreau sã fac cu Tine statornic legãmânt,
Cã niciodatã, Doamne, nu Te voi pãrãsi
Şi vreau sã merg cu Tine-n umblarea pe pãmânt.