Ca roua din zorii de zi ce străluce

Ca roua din zorii de zi ce străluce, să-mi fie vreau urma ce-o las pe pământ,
Să vadă mulțimea că-n fața mea merge, pe calea durerii mereu doar un Sfânt.

Să fiu vreau izvorul pustiul când iară, în fața acelor slăbiți e venit,
O Doamne ascultă-mi te rog rugăciunea, să fiu ajutorul acelui slăbit.

Să pot fi o mână întinsă întruna, acelor ce plini sunt de jale să fiu,
Când sunt de tristețe împinși ei adesea, pe-adâncul vale... izvorul cel viu.

Să-mi fie vreau gura balsam pentru rane, și-n cele ascunse de oameni ce sunt,
Să fiu o lumină în vremi care astăzi, sunt vremuri din urmă ce sunt pe pământ.

Să fiu pentru cei ce adorm în neștire, mereu doar prin Tine trezire Isus,
Să vadă lucrarea ce Tu ai făcut-o, a Ta prețioasă iubire de sus.

Un far sclipitor vreau sa fiu când lovește, un val cu putere mânia-i la mal,
Acelor ce plâng să le dau alinare, cum Tu mi-ai dat Doamne în mijloc de val.

Să cânt o cântare în vremi de războaie, să fiu auzit și de cei ce-s răniții,
Ce-s plini de durere, cum sunt astăzi răniți, cum sunt și martirii și cei oropsiții.

Să cânt alinarea eu mult am dorința, să-ți cânt vreau puterea ce doarTu o ai,
Ca cei obosiți să alerge întruna, doriți să ajungă cu Tine în Rai.
Amin