Ca-ntr-un vis

Ca-ntr-un vis, răpit, văzut-am Ziua mare de apoi,
Şi în haine de lumină, al splendorilor Convoi:
O mulţime necuprinsă, fără număr, adunată,
Lângă Tronul de mărire, gata pentru judecată.

Din străvechile ostroave, îmbrăcaţi în alb curat
Vin cei mântuiţi de Mielul, să se afle ce-au lucrat.
"Să înceapă dar citirea", glăsuieşte-atunci Preasfântul;
Şi citind din Cartea vieţii, Vestitorul ia cuvântul:

"Iată, cel ce-naintează, cu pas demn de-apologet,
Vine din vârtejul luptei, a fost mare înţelept."
"Te-ai luptat pentru credinţa dată pentru totdeauna,
Treci în ceata celor care îşi primesc acum cununa!"

"Sfântu-acesta care vine azi cu noi în Paradis,
A ştiut filosofie, şi cărţi multe el a scris."
"Treci în ceata de elită, ceata lui Gavril cel mare,
Iubitor de-nţelepciune şi stăpân peste hotare."

Altul vine... "Fost-a-n lupte din eroi cel mai viteaz!"
"Treci cu Mihail în ceată, al arhanghelilor cneaz"
"Iar acesta în cântare, avea vocea mlădioasă!"
"Treci cu Rafael şi David, ceata lor e prea aleasa!"

Iată însă că păşeşte un smerit cu ochii-n jos.
Scribul zice: "Sfântu-acesta a dus pe-alţii la Hristos!"
...Şi n-am auzit grăirea, - care-i rândul cetei sale? -
Fiindcă ceru-ntreg deodată izbucni în Osanale!