Ca Iov, nu ca sotia sa

Ca Iov, nu ca sotia sa
Demult, in tara Ut traia
Un om, cum rar gasesti asa.
Un om neprihanit, curat,
De Domnul binecuvantat.

Iov se numea si-asa ca el
Nu mai era altul la fel.
Avea de toate: fiice, fii,
Oi, boi, camile, bogatii.

Era asa de credincios,
Si-avea un trai asa frumos,
Incat si Dumnezeu cel sfant
Cand se uita inspre pamant

Se lauda cu robul Sau,
Chiar si Satanei, duhul rau
Care pe Terra se plimba
Si lumea o cutreiera.

Dar paraciosul de Satan
Ii zise Domnului: "In van
E Iov asa neprihanit?
Oare nu Tu l-ai ocrotit?

I-ai dat atatea bogatii!
Si holde, case si copii!
Cum sa nu fie-n slujba Ta?
Dar sigur Te va blestema

Daca Te-atingi de-averea lui.
Cunosc eu firea omului!"
Domnul permise celui rau
Sa-i ia lui Iov avutul sau

Si diavolul se napusti
Cu furie si intr-o zi,
Distruse tot ce Iov avea:
Copiii si averea sa.

Niste talhari s-au napustit
Si oile i le-a rapit.
Copiii au murit cu toti,
Oile-au ars si niste hoti

I-au luat tot ce a mai ramas.
Iov, ingrozit, in cap s-a ras,
Hainele si le-a sfasiat
Si Domnului s-a inchinat

Si-a zis asa:"Gol am venit
Pe-acest pamant nenorocit
Si tot gol intru in pamant
Daca asa vrea Domnul sfant!

Domnul a dat, Domnul a luat,
Fie El binecuvantat!"
Cat a fost Iov de greu lovit,
Cu nicio vorba n-a gresit.

Domnul s-a laudat din nou
Cu Iov, vrednicul rob al Sau.
Insa Satana cu dispret
Zise: "Doar viata are pret!

Stiu eu ca omul da orice
Ca viata sa si-o apere!
Dar ia atinge-Te de el
Sa vezi, ramane tot la fel?!

Sunt sigur ca Te va-njura
Si va carti, va blestema!"
Si Dumnezeu a zis asa:
"Iata, il dau pe mana ta!

Poti sa lovesti in el cat vrei,
Doar viata n-ai voie sa-i iei!
Si diavolul s-a napustit
Spre Iov si groaznic l-a lovit

C-o boala-ngrozitor de rea.
Atat de rau il chinuia,
Incat afara, undeva,
Pe-o groapa de cenusa sta.

C-un ciob se scarpina usor
Pe rani, sub ochii tuturor
Acelor care, cu dispret,
Radeau de al credintei pret.

Iov insa, nu se supara;
El doar plangea si se ruga.
Nimeni din cei de langa el
Nu-l mangaia, in niciun fel.

Vecinii il batjocoreau,
Prietenii il osandeau
Zicandu-i c-a fost pacatos
Dac-a ajuns atat de jos!

Ca Dumnezeu l-a parasit
Pentru ca a pacatuit.
Zadarnic le explica el
Ca n-a gresit, in niciun fel!

Dar cel mai tare-a suferit
Cand si sotia l-a lovit
In clipa cand i-a reprosat:
"Esti credincios?! Ce-ai castigat?

Nu vezi ca esti nenorocit?
Si Dumnezeu te-a parasit!
Ti-am spus-o de atatea ori:
"Blesteama-L si tu, ca sa mori!

Ce rost mai are sa traiesti?
Nu vezi ca doar te chinuiesti?"
Ce greu, cand nici sotia ta
Un ajutor nu-ti poate da!

Nici mangaiere, nici alin,
Ci-ti umple viata de venin,
De fiere-amara si de vai...
Sprijin in cine sa mai ai?

Cand ti-a mers bine,te iubea,
De viata buna profita,
Insa cand greul a venit,
Toata iubirea s-a topit!

Oh, suflet rau si pacatos!
Asa facut-ai lui Hristos!
Cu El la masa ai sezut
Dar pentru-arginti L-ai si vandut!

Nu va mirati? Nu! Stiti si voi
Ca lumea-i plina de noroi!
Un Iuda fiecare-avem,
Insa noi stim cum sa-l tratam:

Isus i-a zis: "Prietene,
Ce-ai de facut, fa repede!"
Chiar si in ultimul minut,
L-ar fi iertat, dac-ar fi vrut!

De-aceea, Iov, cand i-a raspuns
Sotiei, el pe drept a spus:
"Vorbesti ca si un om nebun!
Vrei sa primim doar ce e bun

Iara la greu sa blestemam?
Pe Dumnezeu asa-L urmam?!"
In toate cate-a patimit
Iov cu nimic nu a gresit.

Te-ndura, Doamne, si de noi
Si iarta-ne, dac-am fost rai!
Chiar de-am cartit cand ne-a fost rau
Si micsorat-am harul Tau.

Ajuta-ne, sa fim asa
Ca Iov, nu ca sotia sa!
Asa cum l-ai salvat pe el
Vei face si cu noi la fel!

Pentru ca Iov a biruit,
Domnul l-a insanatosit,
I-a dat din nou fiice si fii
Si mult mai multe bogatii.

Iar eu, va doresc tuturor
Ca fie soare, fie nor,
Lui Dumnezeu slava sa-i dati.
De langa El sa nu plecati!