C-un zâmbet plin de primăvară

C-un zâmbet plin de primăvară,
Doar pentru Tine înfloresc,
Sub raza Ta strălucitoare,
De dragoste eu mă topesc.

De dor mi-e inima aprinsă,
Și mă scufund în glasul Tău,
Când el se-aude totul tace,
Căci Tu ești mare Dumnezeu.

Ca roua cea din zori de ziuă,
Eu strălucesc în fața Ta,
Căci doar de-o mare bucurie,
Mă umpli ca să pot zbura.

Îmi faci doar lin Tu mie zborul,
Să nu mă frângă timpul greu,
Dai totul Doamne la o parte,
Să pot urca ușor și eu.

În vise vii îmi este gândul,
Mi-e desfătare clipa cea,
În care simt a Ta prezență,
Ce-mi dă odihnă-ntruna ea.

Mi-e drumul ca o până albă,
Pe aripi de iubiri în zbor,
Ce poposesc la ape care,
Se scurg din Tine... ești izvor.

Mi-e inima de soare plină,
Ea luminează-n jurul meu,
Măreața Ta lucrare Doamne,
O văd în viața mea și eu.

De Tine îmi lipesc privirea,
Ca eu să nu pot rătăci,
Fiorul dragostei divine,
Îmi dă putere zi de zi.

C-un zâmbet larg ce-i printre lacrimi,
Eu fericire simt mereu,
Tu ștergi adâncul de suspine,
Ce-atât de bine îl știu eu.

M-a dus adesea el în vale,
Suspinul ce l-am suspinat,
Chiar de eram tăcut... din ceruri,
Am fost de Tine ascultat.

La Tine am găsit odihnă,
Când plin de jale mă jeleam,
Sub umbra morții vestejite,
Prin viaț-adesea când treceam.

La Tine am găsit salvare,
Mi-ai devenit un Salvator,
Ce mi-a dat aripi și-o dorință,
Să nu opresc vre-o dată-n zbor.

C-un zâmbet plin doar de speranță,
Spre Tine eu mă-ndrept mereu,
Trec apele ce-aduc doar valuri,
Dar fără teamă Domnul meu.

Căci lângă mine-a Ta prezență,
O simt... e vie-n viața mea,
Mi-aduce-un zâmbet chiar și-n clipa,
Când este clipa cea mai grea.
Amin