BUNUL SAMARITEAN

BUNUL SAMARITEAN

Un om se cobora-ntr-o seară
Înspre oraşul Ierihon
Ducând cu sine o povară
Dar fără patimă şi zvon.

Era grăbit de bună seamă
Dar gândul său ce-l copleşea
Trăda o anumită teamă
De noaptea care se-aşternea.

De prin tufişuri fără veste
Săriră-n noapte trei tâlhari
Pe om să-l facă de poveste
Făcându-i răni adânci şi mari.

Toţi banii lui îi confiscară
Iar omul căzu leşinat
Ca şi o zdreanţă ce-i murdară
Şi-i bună tocmai de-aruncat.

Fugiră-n noapte-acum tâlharii
Iar omul sta întins pe jos
Înconjurat de stranii arii
Ce parcă-l condamnau vârtos:

„Eşti vinovat tu de vreo faptă!...
Nu te-au bătut ei fără rost.
Pedeapsa cerului e dreaptă,
Plăteşte-i dar întregul cost!”

Şi câte alte noi rafale
De condamnări nu le-auzea
În conştiinţa vieţii sale
Ce pân-atunci el o sfida.

Un preot se-ntorcea acasă
Şi l-a văzut în colb trântit.
Dar se vedea că nu-i prea pasă
De omul ce zăcea rănit.

El a făcut slujba la Templu
Şi mulţi l-au ascultat cu zel.
Dar cui să-i dea acum exemplu
Când niciun martor nu-i cu el?

Şi-atunci el pleacă mai departe,
Spre casă drumul său e lung.
Distanţa fizică-l desparte
Şi orele nu-i prea ajung.

Apoi trecu pe-acea cărare
Şi un levit îngândurat.
Dar mult prea grabnic el dispare
Când vede ce s-a întâmplat.

Omul căzut abia respiră.
Lividă-i faţa lui acum.
Dar alte piedici se iviră:
„Mai sunt tâlhari pe-acelaşi drum...

De mă opresc e riscul mare
Să spună toţi că-s criminal,
Că i-am furat bani sau mâncare
Şi nu l-am dus la un spital...”

Plecă levitul plin de gânduri
Ce fac din el un biet înfrânt
Precum n-a fost în alte rânduri
În viaţa lui de pe pământ.

Având doar Cortul Întâlnirii
Şi jertfele de pe altar
El n-avea-n razele privirii
O altă slujbă sau alt har.

Dar iată, pe-un asin soseşte
Samariteanul milostiv.
Coboară calm, nu se grăbeşte;
El are parcă alt motiv.

Pe mulţi cu har vrea să-i îndrume.
Le poate fi mână, picior.
Din timpul său el face-anume
Un slujitor în viaţa lor.

Deşi mereu călătoreşte
Samariteanul s-a oprit.
Dintr-o privire-l cântăreşte
Pe omul care-i greu rănit.

Cu grija sa cea pastorală
Ca pentru primul ajutor,
De sângele murdar îl spală
Şi-l pune pe asin uşor.

Îi leagă rănile cu grijă
Turnându-i undelemn şi vin
Scoţându-i spinii ca pe-o schijă
Ce l-au lovit în chip hain.

Apoi îl duce mai departe
La primul han...O, nu, nu-i vis!
Rănitul a scăpat de moarte
Şi-ncet el ochii şi-a deschis.

Samariteanul cu iubire
Îi dă acelui bun hangiu
Doi lei pentru o găzduire
Pân-se va-ntoarce din pustiu.

Când zdravăn omul se va face
El va putea călători
În viaţa lui cu multă pace
Şi poate mai prudent va fi.
*
Azi lumea-i tot mai confruntată
Cu un potop de vorbe mari.
Dar dragostea-i mereu uitată
Şi cei miloşi sunt foarte rari.

Azi omu-i fără apărare,
E foarte singur şi sărman.
Lipsit de haine şi mâncare
Din strada lui îşi face han.

Iar până vin apărătorii
Ca şi-n Sodoma-i jefuit.
Şi-apoi se pun cotropitorii
Nepăsători pe chefuit.

Deci cui îi pasă de săracul
Ce n-are un medicament
Şi-şi caută la medici leacul
Sperând să-l aibă pe moment?

Toţi cei ce sunt „Samariteanul”
Nu sunt de lume preţuiţi
Deşi ei îşi iubesc duşmanul
Şi se-ngrijesc de cei lipsiţi.

Când cărturarul din Scriptură
Primea porunca lui Isus
El n-a mai fost doar bun de gură
Ci s-a jertfit şi s-a supus.

Când semenul ni-i foarte-aproape
Nu va fi greu să-l ajutăm.
Necazuri mari vin să-l îngroape
Dar noi din val îl ridicăm.

Natura deseori ne-ncearcă
Slujind astfel lui Dumnezeu.
Lucrăm şi noi la câte-o arcă
Aşa ca Noe-n ceasul greu?

Atunci când ceasul o să sune
Şi taina vieţii ia sfârşit
Vei fi-mbrăcat în fapte bune
Ce Domnul ţi le-a pregătit?

În arca noastră nu e lemnul
Cel de gofer sau chiparos.
Ea poartă-n sine veşnic semnul
Samariteanului milos.

Azi cine vrea cu El s-ajungă
Pe drumul crucii sus în Cer
Răbdarea Lui cea îndelungă
Să-i ţină loc de caracter.

Când Duhul Sfânt îţi dă putere
Să fii mai bun, mai curajos,
Fii pentru alţii mângâiere
Ca serv umil al lui Cristos.

Isus Cristos din Cer revine
Ca să te ducă la liman.
Fii gata pentru El creştine
Să faci din viaţa ta un han!

Când dai truditului o pernă
Şi-un colţ de pâine ca Isus
Răsplata îţi va fi eternă
Acolo-n Patria de sus.