Bunicul

Îl văd şi-acum...nehotărât
În faţa unui zdravăn lemn:
"Să dau aici!Şi-a sfârâit
Securea pe crăpatul semn...

Şi l-am văzut...La pescuit...
M-a dus copil fiind cu caii,
El îi păştea, s-a odihnit,
Iar eu prindeam...cândva, toţi anii...

Iar mai târziu...eram la fân!
Puteam să strâng umilă brazdă,
Şi-am învăţat, ca un stăpân
Să fac din lucrul dat,o treabă!

Apoi prin colna cea de lemne
Să fac fundaţia la zid!
Mă uit să-l văd cum vine iarăşi,
Cu metrul rupt...n-a mai venit...

Mă tot aştept mereu să vină...
La rugăciune să mergem!
Aşa am învăţat lucrarea
Cu post pe scaune de lemn!

Îmi văd şi astăzi fraţii mei,
Cu mâinile crăpate toate
Cum se rugau, spre ceruri ei,
Priveau mereu în unitate!

Îmi văd bunicul prin necazuri
Cum a fugit la Dumnezeu,
Când au venit furtuni, talazuri,
Şi am văzut minuni!mereu....

Cum se lupta prin rugăciune,
Cum alerga la stăruinţi...
Dar parcă-l văd întotdeauna:
"Nepoate, tu mereu să-nveţi!"

Şi-am învăţat să cânt la vioară,
De dragul lui Isus,şi-atunci,
Mi-a cumpărat una cu goarnă:
"Că poate la Bihor te duci!"

Ma învăţat ce e răbdarea,
Prin aspre suferinţi tăcute,
Bătând mereu pe la spitale,
La porţi de moarte şi virtute!

Cum pot uita copilăria,
Când am văzut, ce nimenea
Nu ar putea vedea vreodată
Ce a-nsemnat credinţa sa!?

Şi văd şi azi..lângă pământul,
Pe care a trudit cu greu,
Că la doi paşi îi e mormântul!
Iar dincolo e Dumnezeu!

Pe Dumnezeu ce ne-a creat
Eu l-am văzut în cei de-aici,
În oamenii ce pe pământ
Sunt astăzi poate chiar bunici!

Că omul este copia sfântă
A chipului lui Dumnezeu,
Deci,oamenii ce-i văd acasă,
Sunt oamenii lui Dumnezeu!

Îl văd pe Isus în bunicul,
Îl văd în mama, tatăl meu
Îl văd în fraţii care-odată,
La rugăciuni mergeam şi eu!

Să nu dispreţuim trecutul!
Ci să-nvăţăm că Dumnezeu,
Ne pune chipul Lui, în lutul,
Ce e bunicul, tu şi eu!