Bunătatea Tatălui

În bunătatea Ta de Tată
Tu m-ai văzut că rătăcesc
Mi-ai spus să las a morţii gloată
Cu Fiul Tău să mă-nfrăţesc

Să-ndrept privirea înspre Cer
Acolo unde El se află
Să cer să cer, mereu să cer
Iertare pentru strâmba-mi faptă

Mi-ai spus să fac un legământ
Să uit de vechea mea fiinţă
Să pot să râd, să vreau să cânt
Să numai fiu în neştiinţă

Să pot să fiu doar fericit
Chiar şi atunci, când el-vrăjmaşul
Mă vrea distrus, pe veci orbit
Să proslăvesc al Tău locaşul

Să pot să duc azi vestea bună
Acolo unde eu am fost
Ca cei dintâi şi cei din urmă
Să ştie al credinţei rost

Să fiu cu cei, ce au dureri
Şi-n suferinţă au uitat
Căci fără Tine sunt doar seri
Şi nopţi umbrite de păcat

Să pot iubi cum Tu iubeşti
Pe cel, ce îmi doreşte moarte
Şi sfânta pâine, sfinţii peşti
Să ducă harul mai departe

Îţi mulţumesc, căci m-ai ales
Şi-ai hotărât să-mi dai viaţă
Ca cel urât şi cel pervers
În mine să te recunoască

Să potă spune"a fost ca noi
Dar astăzi este diferit
Numai trpăeşte în gunoi
Ci doar de Domnul e iubit

Slăvit să fie al Tău Nume
Ce poartă zi de zi speranţă
Iertare, zile doar senine
Şi zâmbete pe trista faţă.

Amin!