Bunătatea Ta Isuse, stă mereu-naintea mea

Bunătatea Ta Isuse, stă mereu- naintea mea,
Cercetează-mă... încearcă-mi, pasul printr-o vreme grea,
Eu fără de șovăire mă încred astăzi mereu,
În puterea Ta... în mila, ce-i la Tine Dumnezeu.

Arde prin cuptor mândria, s-o urăsc mult mi-aș dori,
De-o vei arde Tu Isuse, voi putea a mă smeri,
Rupe lanțurile grele, chiar și cu mânia Ta,
Când le rupi să-mi dai putere, să nu pot eu murmura.

Să mă-ndepărtezi de ură, oricum Tu ai vrea s-o faci,
Dar te rog... când strig la Tine, niciodată să nu taci,
Scutură-mi și a mea haină, chiar de-i cernerea mai grea,
Fă-mă bob mai greu Stăpâne, în grânar a m-așeza.

Fă-mă un străjer în ziuă, dar și-n noapte vreau să fiu,
Nu lăsa s-adorm vre-o dată, în al ei ceas mai târziu,
Lasă șoaptele să strige, ca eu să nu ațipesc,
Căci mă fac Isuse Doamne, înspre ceruri să privesc.

Pe oriunde Tu m-ai trece, du-mă unde ești pe mal,
Chiar dacă ridică marea, peste mine al ei val,
Lasă-l el ca să mă spele, căci aș vrea să fiu curat,
L-acea mare întâlnire, cu-al meu Mire Împărat.

Tu închide-mi a mea gură, când eu trebuie să tac,
Ca să fiu și în vorbire, numai după al Tău plac,
Mustră firea ce în mine, ea se zbate căci ar vrea,
Inima să îmi cuprindă, dar eu vreau să fie-a Ta.

Fă ce vrei Tu azi din mine, ca să fiu numai al Tău,
Smulge-mă cu-a Ta iubire, din adâncul celui rău,
Luptă Tu cu-a lui oștire, eu dezlănțuit să fiu,
Ca să pot zbura spre locul, veșnic care este viu.

Chiar de îmi va trece zborul, prin furtunile de foc,
Știu ca Tu vei fi cu mine, nu mă vei lasă deloc,
Să nu lași vre-o ocolire, să aleagă pasul meu,
Pune-l doar pe a Ta urmă, ca să trec și eu prin greu.

Ca să gust și eu suspinul, să cunosc acel calvar,
Care l-ai băut Isuse, plin ce-a fost doar de amar,
Pe acolo du-mă Doamne, ca să fiu desăvârșit,
Și la marea Ta venire, să fiu gata... pregătit.