Bunătatea Ta e mare

Bunătatea Ta e mare, toate Tu ne-ai dăruit,
Te-a urcat ea pe o cruce, ca să fii cel răstignit.

Trece ea de nori... de stele, plin de ea ești Dumnezeu,
Faci un soare să răsară, să te pot vedea și eu.

Bunătatea Ta-i eternă, este locul pregătit,
Este har, este iubire, e cuvântul împlinit.

Cât de minunată este, bunătatea ce o ai,
Ea deschide drumul vieții, porțile ce-s către Rai.

O-ntâlnesc în orice clipă, o-ntâlnesc la orice pas,
E cu mine-n bucurie, e cu mine în necaz.

Căci ești neschimbat Tu Doamne, bun mereu... îndurător,
Îmi arăți că bunatatea-ți, este ea un viu izvor.

Visul meu îl împlinește, mă alin-adeseori,
Bunătatea Ta-mi ridică, ochii dincolo de nori.

Ea mă udă, ea mă crește, să nu fiu un pom uscat,
Mă hrănește cu iubire, să rodesc neîncetat.

Ea mă face o lumină, pentru cei din jur să fiu,
Inima izvor de ape, să îmi fie în pustiu.

Ea mă face ca să caut, o comoară ce-ai lăsat,
Cea mai mare... mântuirea, care Tu în dar ne-ai dat.

Ea mă face sa-mi schimb viața, ea mă face să iubesc,
Calea Ta, a Ta poruncă, și cuvântul să-mplineac.

Este-o bunătate care, eu niciunde n-am găsit,
Doar în clipa ducând Doamne-n viața mea... te-am întâlnit.
Amin