Bulgăr de pământ

Cine-s eu? un bulgăr de pământ ce-odată
Fusese modelat de mâna Ta preasfântă
Și în iubirea care nicicând nu se gată
Mă porți mereu, mereu cu dragoste de Tată.

Cum aș putea pricepe tainele iubirii
Ce se pogoară de la poalele Golgotei?
Cum să-nțeleg adânca cunoștință a dăruirii,
Ce ne-a adus salvare și-mpăcare-n jertfa ei? !

O, nepătrunsă și nemărginită dragoste a Ta
Unde începe și se gată hotarele ei?
Cum aș putea eu răsplăti cât de puțin din ea?
Când tot ce am și sunt, e-n harul dragostei?

Cum să trăiesc nepăsător pe-al vieții drum?
Și să mă las învăluit de-nșelăciune?
Totul va arde, se va preface-n scrum. .
Căci tot ce e pe-acest pământ, e doar deșertăciune!

De-aceea vreau sa umblu-n fiecare zi cu Tine,
Să pot lăsa lumină-n urma mea,
In bezna nopții ce se lasă peste-ntreaga lume
Prin mine, Tu să strălucești deplin în ea.

Să poată orice muritor să înțeleagă
Că Tu ești unica cale spre viață
Că Tu ești cel ce-n suflet dai speranță
Și bucurie chiar în ceas de suferință.

Că-n Tine, totul e desăvârșire
Ești Cel ce dai curaj oriunde-aș fi
Pe stâncă sus, sau în văpaie mare
E brațul Tău de Tată prezent in orice zi.

De-aceea vin mulțumitor și recunoscător
De fiecare clipă, de-orice moment trăit.
Căci toate sunt prin Harul cel nepătrunzător
Și dragostea de Tată, fără de infinit.

Amin