Bulbul de crin

Bulbul de crin


În ceasurile vieţii, cînd treci prin încercare,
Nemulţumit de gîndul, că nu ai propăşire,
Cînd ai în jur doar lucruri, stricate şi murdare,
Ce nu pot să-ţi aducă, decît dezamăgire.

Priveşte-n taină cîmpul, cînd crinii sînt în floare,
Şi te întreabă oare de unde-au frumuseţea?
Căci doar avînd răspunsul, la marea-ţi întrebare,
Vei alunga din viaţă, necazul şi tristeţea.

Un bulb de crin nu este, frumos la-nfăţişare,
Dar cîndva de o mînă, e pus acolo-n groapă,
Acoperit de tină, călcat chiar în picioare,
De parcă-i sortit morţii, în lumea-ntunecată.

Dar el aşteaptă-n taină, să vină ziua-n care,
El va străpunge tina, ce-i stă acum în faţă,
Şi absorbind cu sete, căldura de la soare,
Se va-nălţa-n lumină, pentru o nouă viaţă.

Aici în lumea nouă, sub bolta cea senină,
Nu-şi mai aduce-aminte, parcă de vechea-i soartă,
Şi din noroiul negru, din groapa cea cu tină,
El scoate frumuseţea, ce numai crinii-o poartă.

Învaţă, de la bulbul de crin, ce-i fericirea,
De a-ţi schimba viaţa, deplin prin transformare,
Din murdăria urii, tu să înalţi iubirea,
Să poţi fi pentru alţii, o binecuvîntare.


Amin August 2004 Ilie Belciu