Bucurie!

Bucuria!
Bucuriea este roada Duhului,
O găsești doar când ai pacea Domnului.
Ea aduce Duhul blând și liniștit,
Ce-n necaz te ține tare neclintit.

Bucuria-i darul Domnului Isus,
Îți poartă privirea mereu tot mai sus.
Aduce cântarea în inima ta,
Și-ai să cânți ca Pavel, în noaptea cea grea.

Bucuria vine când tu dăruiești,
Celui ce iți cere, dă-i să-l mulțumești;
Fie o vorba bună, un dar pământesc,
Și-ai să spui lui Isus, Doamne te iubesc.

Bucuria înalță sufletul căzut,
Că ea poartă-n sine,forța de temut.
A Celui ce ura pe cruce-a topit,
Ce și azi înmoaie inimii de granit.

Bucuria își are locul său de veci,
Doar în inimi calde, nu în cele reci!
Pune a ei sămanță într-un suflet cald,
Și-n urmele tale va fi iz de nard.

Bucurie mare în cer va fi cândva,
Când Domnul Isus pe nume ne-o chema;
Să ne dea cununa de învingători,
Să fim invitații marii sărbători!

Bucurie, Har Divin, tu-mi faci sufletul senin,
Fii prezentă-n viața mea, seara și dimineața.
Când m-așez în așternut fii al feței mele scut,
Dimineața când mă scol, poarta-mi pașii-n al tău zbor.