Bucuria vieții tale

Bucuria vieții tale
autor. Diana G. U.

Bucuria vieții tale, să nu fie-acest pământ,
Zi și noapte ea să fie, harul cerului preasfânt.

Te va umple cu putere, ca să poți înainta,
El iți întărește pasul, doar prin El tu vei putea.

Când furtuna se ridică și te simți de val lovit,
Nu uita că sus, în slavă, ești de Tatăl tău iubit.

Nu privi la valul rece, nici la norul trecător,
Ochii inimii ridică, spre al tău Mântuitor.

Lumea trece ca un abur, slava ei e doar un vis,
Dar cuvântul Lui rămâne, drumul spre un Paradis.

Harul Lui este izvorul, proaspăt și mereu curat,
După cel ce-n alergare, după El a însetat.

Nu te teme de-ntuneric, nici de drum obositor,
Lângă tine stă de veghe, blândul tău Ocrotitor.

Chiar de spinul te rănește și pământul e uscat,
Doar prin marea îndurare, ești mereu eliberat.

Când vrăjmașul vrea să-ți spună, că ești singur și răpus,
Tu privește spre jertfirea, și spre slava lui Isus.

Nu prin forța omenească, nici prin brațul tău de lut,
Ci prin Duhul Sfânt, în luptă, vei avea un trainic scut.

Pacea Lui, adâncă, mare, lumea n-o poate da,
Ea îți va păzi intrarea, și-ți va umple inima.

Nu ești singur în trudire, nu ești singur în suspin,
Harul Lui e o cetate, unde grijile se sting.

Iar când cerul se va-ntinde, ca un sul ce se desface,
Vei vedea că al tău zbucium, s-a schimbat în sfântă pace.

Vei uita de spini și rane, de pământul cel străin,
Când vei auzi chemarea: „Vino, robul Meu, amin!”

Deci păstreaz-a ta credință, ca pe-o torță în furtună,
Dincolo de nori, de ploaie, vremea va fi veșnic bună.

Bucuria vieții tale, nu e umbra de sub soare,
Ci e dragostea ce n-are, nici sfârșit și nici hotare.
Amin