Bucuria vieții mele

Bucuria vieții mele, este Cel ce mă iubește,
Este Cel ce mă-nțelege, Cel ce nu îmi părăsește,
Sufletul când pe-a Sa cale, eu rămân fără puteri,
El mi-aduce-ntruna-n viață, zi de zi doar primăveri.

În El mi-am găsit eu astăzi, adăpostul căutat,
Dar și pacea mult dorită, peste mine a lăsat,
Căci văzu cum tulburarea, ea neliniște mi-aduce,
Și mă-mpinge fără milă, uneori la o răscruce.

Bucuria vieții mele, este Cel ce-i Domnul meu,
Decând mi-a ieșit în cale, nimic nu mai este greu,
El mi-aduce-ntotdeauna, tot ce-n viață mi-am dorit,
M-a făcut să simt eu astăzi, că de Domnul sunt iubit.

Viața mi-a adus de toate, dar în piept un gol mereu,
Aștepta ca să îl umple, cu iubire Dumnezeu,
Care astăzi clocotește, dragostea care o simte,
Ce nu poate fi vorbită, explicată prin cuvinte.

Chear de-a fost până acuma, viața mea uneori grea,
Ea de astăzi, cârmuită, este doar de mâna Sa,
Căci eu Lui i-am dăruit-o... nu am ce să-i dăruiesc,
Doar inima și-a mea viață... și să-i spun cât îl iubesc.