BUCURIA NOII EPOCI

"Veniţi să ne urcăm
la muntele Domnului"
Is 2/3

(Isaia 65)

Iată,Eu Domnul, ceruri noi fac
Si un pământ binecuvântat nou pe plac
Nimeni aminte nu-şi va aduce de trecut
Si nu va avea în minte ce-a făcut
Ci vă veţi bucura şi veselii pe vecie
Pentru cele ce voi face să se ştie
Căci Ierusalimul voi preface în veselie
Si poporul Ierusalimului în bucurie
Eu Insă-Mi Domnul, Mă voi veselii mereu
Si Mă voi bucura mult de poporul meu
Un glas de plânset în el nu se va auzii
Si nici glasul ţipetelor nu va mai fi
Puţini la zile n-or fi copii să crească
Si nici bătrâni ce zilele să nu-şi împlinească
Căci cine va murii la o suta ani tânăr va fi
Si cine va murii asa el blestemat s-o şti
Si vor zidi case şi le vor locuii
Si vor sadii vii şi mânca-vor ce vor rodii
S-atuncea casele ce le vor zidii
Altul în aceste case nu va locuii
Mulţi vii multe vor planta
Si rodul lor bogat le vor mânca
Si zilele ce vor avea poporul sfânt
Ele vor fi ca a copacilor de pe pământ
Toţi aleşii ce vor fi atunci s-or bucura
De lucrul lor, de lucruri ce vor lucra
Degeaba n-o muncii nimeni,nicicând
Copii nu vor mai vedea vreunu perind
Câci poporul sământă binecuvintată va fi
De ei şi de copii lor Domnul s-o îngrijii
Domnul zice: Le voi răspunde înainte de chemare
Inainte vorba de-a rostii Le voi da ascultare
Si în acel timp să ştii că aşa va fi
Lupul şi mielul împreună vor locuii
S-atunci ca boul,leul paie va mânca
Si sarpele ţarâna hrană va avea
Rău nu va fi şi nici o vătămare
Nu se va face pe Muntele Cel Sfânt şi Mare