Bucuria, este molipsitoare!

Eu, nu pot să spun, că merg la braţ cu iarna
Că-mi place aşa de mult, că... ,,îi dau şi haina''
Dar vă citesc pe voi, cum toţi o lăudaţi
Şi-atâta de frumos, toţi o versificaţi,

Că îmi doresc acum mai mult ca niciodat'
Să fiu mereu-mereu doar îmbrăcată-n alb
Şi printre fulgii, albi, pufoşi, spre El să zbor;
Eu, mică nulitate, un simplu călător.

E-adevărat, că iarna, este aşa frumoasă
Şi-mi place tare mult, ca s-o privesc... din casă!
Eu astăzi, nu mă mai bucur de zăpadă
Chiar dacă este strălucitor de ... albă.

Dar, o bucurie, mai e şi pentru mine;
Mă bucur cu voi toţi şi cu acel ce vine
Şi-are, pe faţă........... o bucurie mare;
Să ştiţi că bucuria, este molipsitoare!

Şi-mi schimb moralul şi-acuma-s bucuroasă
Şi recunosc că iarna... este frumoasă!
În gândul meu mă-ntorc, în copilărie;
Eu mică,-n imensitatea... alb-argintie.

Oo, era frumos, cum nici nu vă pot spune
Totul în jurul meu... era doar o minune!
Dar am crescut şi astăzi sunt... bunică,
Căci Dumnezeu mi-a dăruit, o nepoţică.

Şi frumuseţea iernii o văd prin ochii ei
Şi râsul ei îmi pare, ding-ding de clopoţei
Alunecă şi cade... mă strigă şi mă cheamă,
Eu îi răspund: ,,Tu du-te, nu-ţi fie teamă!''

... Da! Adevărat! Este frumoasă iarna!
Priveşti uimit cum norii,-şi scutură haina;
Fiţi binecuvântaţi, căci mi-aţi adus aminte
Cât de frumos... era atunci,... mai înainte.

Şi dac-a fost frumos, frumos încă mai este
Şi iarna-mi pare-acum că-i timpul de poveste,
Când Domnul, lin coboară, în viaţa tuturor
Căci iarna-L sărbătorim cu mare drag şi dor,
Pe-al nostru scump Isus, Hristos Mântuitor.

A.N
17.12.2012 Firenze