BUCURIA DINAINTEA CRUCII

Nimbul nevăzut al Crucii cu durere şi urgie
Era învelit în taină c-o nespusă bucurie:
Bucuria că Mireasa în curând va apărea
Dintr-o coastă pe Golgota, dar apoi şi ca o stea.

Suferinţa grea ne face să uităm tot scopul ei
Când urcăm smeriţi spre cruce şi ni-s umerii prea grei.
Dar abia după aceea observăm ce privilegiu
Am avut urcând spre cruce cu întregul ei cortegiu:

Tatăl ce din cer priveşte, îngerii admiratori
Şi toţi sfinţii cei din slavă care sunt mai sus de nori;
Fraţii care stau în rugă şi în posturi pentru cer
Însă mai presus de toate Duhul Sfânt ca şi străjer.

Tot aşa urcând spre cruce Fiul ne-a privit pe noi
Şi-a văzut că omul este păcătos plin de nevoi.
El S-a bucurat la gândul că vom fi oameni salvaţi
Şi-om forma a Lui Mireasă cu surori şi mii de fraţi.

Suferinţa şi durerea erau mari peste măsură
Împlinind ce-au spus profeţii fiecare în Scriptură.
Dar mai mare ca acestea, mai presus de-orice cuvinte,
Era marea bucurie ce mergea tot înainte.

Bucuria-i ca un martor care pentru toţi pledează
Şi pe Miel îl însoţeşte şi îi stă mereu de pază.
I-a dat noi puteri pe cruce ca să rabde pân la urmă
Pentru noi, pentru Mireasă, ca un drept Păstor de turmă.

N-aveam niciun fel de merit, nimeni nu ar fi crezut
Că din slava nepătată Dumnezeu cel nevăzut,
Pe pământ Îl va trimite chiar pe singurul Lui Fiu
Ca să moară pentru lume până nu a fost târziu.

Şi urca Isus Golgota, Mielul cel smerit şi blând,
Mângâiat de bucuria care-i stăruia în gând.
Bucuria fără margini n-a putut fi pusă-n cuie.
Ea din Duhul Sfânt coboară pe-a inimii cărăruie.

Ucenicii toţi fugiră, lumea Îl batjocorea,
Preoţii-L blamau cu ură, numai mama Îl veghea.
Totuşi bucuria sfântă L-a umplut, L-a întărit,
Ca Mireasa Lui să-I fie ajutorul potrivit.

Să-L urmeze-n lumea toată prin oricâte prigoniri
Să-i citească cei din preajmă bucuria din priviri.
Ura lumii e o plagă ce provoacă tragedii
Dar prin bucuria crucii tu poţi fericit să fii.

Bucuria este mare chiar când vine vremea grea
Care însă nu ne-opreşte să dăm şi-altora din ea.
Bucuria cea mai sfântă este cheia părtăşiei
Căutând cu sârguinţă puterea Împărăţiei.

Bucuria noastră crucea nu mai poate s-o strivească
Dacă-n Domnul ne încredem pe cărarea-mpărătească.
Fie-aceasta cât de-ngustă ea ne duce la Isus
Care tot de dragul nostru a urcat pe cruce sus.
*
Haideţi, fraţi, cu bucurie pe Isus să-L proclamăm
Cu iubirea de Mireasă cea prin care Îl visăm.
Şi păstrând haina cea albă din neprihănirea Lui
S-arătăm că-n viaţa noastră nimenea ca Domnul nu-i.

Să purtăm pe trupul nostru semnul răstignirii Sale
Care-nseamnă bucurie mult mai multă decât jale.
Am lăsat trecutu-n urmă dar când Mirele cel sfânt
Se va arăta din slavă vom zbura de pe pământ.

Sus în Casa părintească avem fiecare-un loc
Unde bucuria noastră nu va înceta deloc.
Dragostea va fi acolo din belşug pentru Mireasă
Care din prea lungi bejenii, în sfârşit, va fi acasă.