Bucuria

N-am fost asa de plin de ravna
ca si Ieremia,
ca sa doresc prezenta Ta
Sa rup catapeteasma!
Am fost talhar si vames,
poate ca Baraba,
am vrut sa nu mai fii in lumea-aceasta!

Am vrut ca sa ramanem singuri
sa putem
sa ne cladim un turn si-o cale
inspre genuni,
sa nu mai stim de dragoste,
de pace, si nici de temple sau de rugaciuni!

N-am fost asa de plin de ravna
ca si Pavel
sa ma razbun pe cei ce sunt crestini,
dar nici n-am spus la nimeni
de iubirea-Ti arzatoare,
eram cununa de pe Golgota
plina de spini!

Si intr-o zi m-am intrebat,
Cand voi zbura inspre genuni,
inspre eternitate,
printre planete, printre galaxii,
si am sa aflu ca esti viu,
voi plange
ca nu Te-am ales ca frate!

Ca, ce-i mai rau ca sihastria,
ca ura, deznadejdea,
ca furtuna,
cand stii ca este cineva
ce te iubeste
si vrea sa fii cu oamenii
si cu El, una!

Am fost talhar, da, n-am vrut sa fiu sfant,
nici sa iubesc,
si nici sa rup catapeteasma,
dar m-am intors cu lacrimi si cu plans,
sa te iubesc,
si sa iubesc si oamenii din lumea-aceasta!

Ruina a fost viata mea,
dar Tu m-ai ridicat,
m-ai mantuit,
si Duhul Tatalui m-a facut sfant
si m-a zidit bucata cu bucata
un Templu,
fiindc-atat de mult Tu m-ai iubit!!!

Veniti la Domnu-n vasele de lut
sa strangem toata maretia,
toata iubirea si lumina Lui,
sa fie-un Templu in Orasul Sau ceresc,
si-atunci avea-vom pe vecie
bucuria!