Braţul călăuzitor

BRAŢUL CĂLĂUZITOR

Mă las condus de braţul Tău puternic
El mă fereşte de mediul necucernic
Şi ştiu Părinte sfânt şi-ndurător
Că bizuindu-mă pe el ajung biruitor
Şi ştiu că fără Tine orbecăiesc prin noapte
Acolo unde guvernează viclenele şoapte
Mă-ncred deplin în mâna Ta mântuitoare,
Ce m-a eliberat din mii de stări apăsătoare
Privind acum la viaţa-mi din trecut
Convins sunt c-al Tău braţ e ne-ntrecut
E braţul ce-a-ntocmit făpturi şi galaxii,
Şi-a aşezat fundamentul Sfintei Împărăţii,
A izbăvit un popor din marea învolburată,
Dintr-o urmărire nebună, dintr-o stare disperată
El învinge pe inamicul cel mai înverşunat
Şi poate-ajunge în ţinutul cel mai îndepărtat
El nu-i prea scurt; ajunge-n groapa cea adâncă
De-acolo scoate pe pierdut punându-l pe stâncă,
Ajunge-n văi, îm munţi, în peşteri solitare
Oriunde ne-am afla, el poate da scăpare
Cine a experimentat nemărginita lui putere
Nu mai are dubii cu privire la-nviere.
Când Lucifer ne-a doborât cu schemele-i meschine
El a intervenit, în veci ne va susţine
El atinge o faţă plânsă, o faţă întristată
O, ce dulce dezmierdare ne dă, sfinte Tată!
Mă las condus de el; de alt ghid n-am nevoie
Căci doar aşa-mplinesc neprihănita voie.
Te rog, iubite-ascultător, pe el să te bazezi
Şi-apoi minuni de nedescris tu ai să vezi,
Te va călăuzi prin vijelii, prin ceaţă
Şi vei ajunge-n Paradis la veşnica viaţă.


gc/ 24 ian. 2007