Bogatul

BOGATUL

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Acel ce-şi construieşte
Un mai bogat hambar,
Când ţarina-i rodeşte
Belşuguri pe hotar,

El face planuri multe
Să fie fericit,
Să bea şi să mănânce,
Să doarmă liniştit.

Dar el nu ştie ceasul
Sărmanul om bogat,
Când îi va zice glasul:
"Destul, s-a terminat!"

Şi grâul şi hambarul,
Şi banii ce-i doseşti,
Îi vei lăsa la alţii
Şi n-o să-i mai găseşti.

Oricine se trudeşte
S-adune bogăţii,
Şi nu se pocăieşte,
Zadarnic va trudi.

Tu nu depinzi de tine
Să faci ce tu voieşţi,
Căci vei pleca din lume
Când nici nu te gândeşti.

Şi ce vei face oare
De pleci cu pumnii goi?
Nimic din bogăţie
Nu vom lua cu noi.

Comoara ta rămâne
Când tu vei fi chemat,
Căci numai pentru tine
Mereu ai adunat.

Să nu mai facem planuri
Să ne îmbogăţim,
Căci bogăţia, piere
Cum nici nu ne gândim.

Mai bine pune frate
În cer, comoara ta.
Acolo unde hoţii
Nicicând nu vor intra.

Mai bine haide frate
Să ne îmbogăţim
În milă, bunătate,
Ca Domnul să trăim

Adună pietre scumpe
Şi aur, şi arginţi,
Comoara mântuirii,
Comoara celor sfinţi.

Neprihănire, pace,
Credinţa-n Dumnezeu,
Înseamnă bogăţie
Şi slavă, dragul meu.

Isus Mântuitorul
La fraţi le-a arătat
Cum i-a rodit ogorul
La omul cel bogat,

Care şi-a zis în sine:
"Eu voi fi fericit;"
Dar chiar în noaptea aceea
Sărmanul a murit.

Şi ce folos de toate,
De tot ce-ai adunat,
Când pleci de-aici din lume
Fără să fii salvat.

Cu pumnii goi spre ceruri
Să pleci de-aici, e vai,
Zgârciţii niciodată
Nu vor ajunge-n rai.

O Doamne, vrem în Tine
Să ne îmbogăţim!
Căci este mult mai bine
Cu drag să Te slujim.

Amin