Bogăția iertării

Eu n-am vegheat cu Domnul în Grădină
N-am șters de sânge și sudoare fruntea Lui
Și-n ziua învierii, când n-a fost nici Toma
N-am fost să pun mâna pe urmele de cui

Și nici n-am ars pe rugurile-n flăcări
N-am fost cu creștinii la fiare-n arene…

Dar câtă milă, cât har am căpătat
La tronul de-ndurări cu străluciri eterne…


Îngenuncheat, sub razele jertfei divine,
Cu ce umilință ar trebui să mă-nchin? !
Când mii și mii trăind pe munți de sfințenii
Au plecat la ceruri pe drum de martiri…


M-am întrebat cu glas ce plânge-n taină,
Cum ar fi, Doamne, dacă mi s-ar cere
S-aleg, în fața morții: Iubirea și Numele Tău
Sau clipa de viață, golită de putere?

Și-n loc să mă-nspăimânt, am alergat la Cruce
La mila din jertfa ce-a ars pe Altar
Și se revarsă prin Duhul Sfânt din Ceruri
Umplându-ne sufletul de preasfințitul har.

Nu pot s-aleg decât Crucea iubirii
Cu viața din sângele curs pe Calvar,
Care prin treceri de veacuri a condus la slavă
Mulțimi ce-au primit bogăția iertării în dar.

Timișoara, 15 Mai 2016