Bobul bun

Erau zile cu ploi de primăvară
Sămânţa-ncet ieşi-ta din pământ
Firul crescând a devenit comoară
Comoară pentru omul ce-i flământ!

La fel plantă şi Domnul în grădină
Un pom s-aducă rod înbelşugat
El la-ngrijit cu mâna Cea divină
Să facă rodul bun de recoltat!

Vara e-ntoi, căldurile sunt mari!
Iar bobul copt aşteaptă recoltarea
Aşa aşteaptă ai Tăi slujitori
De pe pământ să îţi ridici averea

Să-I dudci de pe pământ pe toţi aceea
Care sau ostenit pe calea sfântă
Să-i duci o Doamne unde-i nemurirea
În ţara ce a fost făgăduită!

Căci pentru om Tu ai venit la moarte
Lăsând în ceruri slava şi puterea
Ca cei aleşi să poată avea parte
Cu Tine Doamne unde-i fericirea!

De-n viaţa ta au fost şi zile grele
Iar visul tău s-a spulberat pe drum
De-ai rătăcit pe drumurile rele
Vino chiar azi la Dumnezeu, că-I bun!

Poţi fi chiar tu bobul cei pus sub brazdă
Şi îngrijit de grădinarul sfânt
Iar spicul tău s-aducă multă roadă
Apoi să fii cules de pe pământ

Să fii purtat de vânt spre-o nouă lume
La locul pregătit de Dumneu
Acolo vei primi cerescul nume
Un nume sfânt ce-i dat de Fiul Său!