BLÂNDEŢEA

BLÂNDEŢEA

Blândeţea lui Isus ne-ajută
Să stăpânim orice impuls
Şi nicidecum mâniei oarbe
Să nu-i mai dăm vreodată curs.

Noi nu putem face dreptate
Când suntem agresivi sau răi.
Vrăjmaşu-l dezarmăm c-un zâmbet
Mergând pe-ale iubirii căi.

Când nu răspundem la ocară
Sau clevetirilor ce vin
Blândeţea ne va fi podoaba
Iar răul ne va fi străin.

Ca Moise vom fi blânzi tot timpul
Sub tirul criticilor tari.
Şi Domnul ne va da răbdarea
Atâtor oameni sfinţi şi mari.

Mărimea ni-i determinată
De cât de mult suntem smeriţi.
Pe câţi din jurul nostru oare
Noi i-am făcut mai fericiţi?

A învăţa mereu blândeţea
De la Isus, divinul Miel,
Înseamnă să trăieşti în lume
Smerit şi blând cum a fost El.

Blândeţea nu-i o opţiune
Ce-o preferăm din când în când.
Ci-i un secret al biruinţei
Când lupţi cu-al răzbunării gând.

Blândeţea e recunoscută
Când nu-i din fire, ci-i din Duh,
Aşa cum pasărea ce zboară
Se-nalţă zilnic în văzduh.

Cei ce cultivă des blândeţea
Cu-ntregul ei farmec divin
Vor înţelege frumuseţea
Parfumului de proaspăt crin.

Nu renunţa la viaţa sfântă
Şi la blândeţea lui Cristos
Chiar dacă într-o încercare
Te-ai prăbuşit sub cruce jos.

El vine grabnic, te ridică
Şi pune-n tine noi puteri
Să fii ca Mielul blând în toate
Şi mult mai bun astăzi ca ieri.