Biserica nu poate fi închisă

Biserica nu poate fi închisă,
Chiar dacă azi clădirile se-nchid,
Biserica mereu este deschisă,
Cu rugăciune clădim al ei zid.

Când toți c-un gând și-ntr-o unire,
La case în rugi fierbinți stăruiesc,
Atunci coboară împlinire,
Prin Duhul Sfânt toți membrii se unesc.

Biserica nu poate fi închisă,
Biserica nu e clădire și atât,
Ea este așezată pe înălțime, unsă,
Și prin încercări va birui numaidecât.

De ani de vremi au stăruit s-o-nchidă,
Oameni, ce-n lege au fost altoiți,
Dar cum sa-nchidă gura plină de izbândă,
A celor sfinți și pocăiți?

Biserica sunt sufletele vii alese,
Și gura ei s-o-nchizi oricât ai vrea,
Să-năbuși, să distrugi cuvintele alese,
Oricât de mult ai stărui, nu vei putea.

Biserica nu poate fi desconectată,
Oricâte pandemii și ciume vor veni,
Căci ea va fi de cer mereu legată,
Prin rugi și sufletele ce vor mijloci.

Biserica mereu e gata să primească,
În cercul și lucrarea ei,
Pe toți cei ce vor să se pocăiască,
Să fie sfinți așa ca frații mei.

Adunările au fost și vor fi interzise,
De oameni ai legii și autorități,
Din cauza unor boli, pandemii sau tuse,
Din pricina unor îngrozitoare noutăți.

Dar ce rămâne totdeauna tare,
Deschisă, disponibilă la toți,
E Biserica Lui Dumnezeu cel Mare,
Sunt sufletele celor vii, nu morți.

De se închid clădirile nu ne-nspăimântă,
Acasă, la timpul de rugă când ne unim,
Când toți avem același dor și țintă,
Când stăm de veghe, biruim.

Biserica adevărată oricând va sta-n picioare,
Oricâte-au fost și vor veni,
Ca până la temelii să o doboare,
Pe ea nimic n-o va clinti.

Ea va primi mereu puteri din slavă,
Să poată birui în orice greu,
Să fie tot mai tare, mai activă,
Să lupte pentru Dumnezeu.

Să nu ne-nfrice dar nici o ispită,
Căci biruința e-nainte, e Isus,
Și-atunci avea-vom cea mai mare notă,
La examenul intrări în cer sus.

Dar vai de-acel ce azi nu se găsește,
În biserica și familia lui Hristos,
El biruință nu primește,
Când vine valul de-ncercare furios.

Să nu ne-nfrice cele actuale,
E început celor ce vor fi,
Căci toate ne vor sta în cale
Și greutățile cu timpul vor spori.

Bisericii nu i se pune hotar,
Numai băncile și pereții rămân goi,
De nu ne-ndepărtăm de la altar,
Căci Biserica suntem chiar noi.

Sculați-vă deci astăzi în picioare!
Din somn cu toții vă treziți!
Căci se apropie ziua cea mare,
Când vor pleca cei mântuiți.