Biruitori suntem în luptă

Biruitori suntem în luptă,
Biruitori mereu vom fi,
Iubirea cerului divină,
Din loc înalt ne va păzi,
Ea este-o armă ce vre-o dată,
În orice greu ar apărea,
Nu poate pierde căci iubirea,
Este-o putere sfântă ea.

Biruitori și din ispite,
Toți vom ieși de vom iubi,
De vom iubi porunca Celui,
Care din cer va reveni,
De vom iubi cuvântul care,
Ne dă putere el mereu,
Căci toate cele ce-s cerute,
Cerute sunt de Dumnezeu.

Biruitori și prin pustie,
Vom fi dacă vom asculta,
Un susur blând ce-i din iubire,
Să ne conducă ce ar vrea,
El este o lumină-n noapte,
Izvor de ape în pustii,
El este dragostea ce are,
Putere-aici și-n veșnicii.

Biruitori din văi și ape,
Vom fi iubind neâncetat,
Ea aripile își va-ntinde,
Și vom zbura spre loc înalt,
Căci numai dragostea e calea,
Spre mult doritul infinit,
Iubind răzbatem chiar și norii,
Pământul care a umbrit.

Biruitori plini de iubire,
Pe calea sfântă alergăm,
Doar ea ne dă avânt... iubirea,
Putere-n toate să avem,
Ea luminează-n toi de noapte,
E călăuză-n orice zi,
Iubirea care ne-nconjoară,
Vre-o dată ce nu va pieri.

Ea este marea biruință,
Care pe-o cruce s-a văzut,
Și astăzi este neschimbată,
Și astăzi e ca la-nceput,
Vre-o margine nicicând nu are,
E dragostea din veșnicii,
Cuprinde cerul și pământul,
Numai în focul ei dintâi.

Biruitori suntem pe cale,
Atunci din ea când dăruim,
Iubirea este o podoabă,
Ce o purtăm dacă iubim,
E haina albă de mireasă,
Parfumul florilor de mai,
Iubirea-n inimă e colțul,
Plin de iubire... ce-i în Rai.

E cea care ne-aduce vise,
Ne duce-n împlinirea lor,
În ea găsim dumnezeirea,
Ea este-un nesecat izvor,
Vom birui întotdeauna,
Din apa ei dacă vom bea,
Puterea ei poate și morții,
Ce sunt în Duh... a-i învia.
Amin