Biruința e la cruce

Biruința e la cruce, biruința e Isus,
Este sub privirea care, ațintită-i doar în sus,
Nu o vei găsi în locul, unde fariseii stau,
Este ea-n credința vie, pentru cei care o au.

Biruința e în luptă, n-o găsești în poposiri,
Parte au de biruință, cei care vor fi martiri,
Este ea în lacrimi multe, este-n multe suferinți,
Căci doar cei în suferință, vor ajunge printre sfinți.

Este unde e dorită, în cântare este ea,
În slujirea necurmată, este unde-i dragostea,
Biruința este toată, unde totul este dat,
Este-n vale, este-n jale, în suspinul ne-ncetat.

Este ea și în durere, este-n marele necaz,
Se strecoară printre lacrimi, șterge orișice obraz,
Este-n inima mâhnită, este-n sufletul zdrobit,
Căci un suflet trist pe cale, e de Domnul el iubit.

Biruința stă în fața, celor ce nu poposesc,
Care nu-și măsoară greul, nu au timp... căci se grăbesc,
Este unde e nădejde, biruința lui Isus,
Este ea prin har adusă, căci azi harul nu-i ascuns.

Biruința e pe drumul, celor care se trudesc,
Care spre sclipirea lumii, nici-o clipă nu privesc,
Întâlnită-i prin pustie, e sub nori adesea ea,
Dă putere celor care, nu privesc furtuna grea.

Însoțește luptătorii, să se vadă Dumnezeu,
Și pe cei care doar rabdă, în tăcere timpul greu,
Biruința e pe urma, suferințelor ce-odat,
Pe o cruce blestemată, Domnul nostru le-a răbdat.

Ca să aibă izbăvire, cei care se-ncred în El,
Care cred în jertfa vie, când zdrobeau păgânii-un Miel,
Biruința e în valuri, în furtuni, în vreme grea,
În ocară, prigonire, e pe dealul Golgota.
Amin