Biruinţa

Biruinţa nu e-n carul lui Sisera filisteanul,
Nici în tabăra de hulă a lui Goliat duşmanul;
Nu e-n mâna cea vitează, încleştată pe oţel;
Biruinţa o dă Domnul celor ce se-ncred în El.

Biruinţa nu e-n oastea sirienilor năvalnici,
Nici în faraonii mândri, nici în Sanbalaţìi falnici
Nu e-n şir de batalioane, nici în turnuri de granit;
Biruinţa e-n credinţa tare până la sfârşit.

Biruinţa nu e-n calul pregătit de bătălie,
Nici în ura-nverşunată, înhămată la mânie.
Biruința-i viaţa nouă, în a Duhului puteri,
Fluturând cu mâini zdrobite, steagul sfintei Învieri.

Biruinţa nu e-n săbii, nici în suliţe-nfocate,
Nici în firea răzvrătită şi aprinsă de păcate.
Ea e partea celui care, blând, așteaptă răbdător,
Dumnezeu să-şi împlinească voia Sa încetişor.

Biruinţa nu-i a morţii. nu-i a molimei de-amiază,
A săgeţilor din goana roibul care nechează;
Biruinţa e credinţa ce-o păstrăm pân' la sfârşit
În Hristos care prin moarte, moartea-n veci a biruit.

Biruinţa-i calea crucii, e poteca prin prigoană,
Drumul până-n Gheţimani, prin Golgota la coroană.
Dreapta Domnului câştigă biruinţa ne-ndoios:
Biruinţa-i umilinţa şi răbdarea lui Hristos!