Binecuvantari pierdute

Binecuvantari pierdute


Mi-a soptit si clipa ce s-a scurs in vesnicie.
Trista fiind si abatuta,
Ca mi-a oferit nu o sansa ci o mie
S-aduc o jertfa vie si placuta !


Secundele, se zdrobesc si ele sub acul de ceasornic
Oftand parca toate impreuna
Ca n-am fost mai plin de ravna sau mai dornic,
Sa le umplu cu o fapta buna !


Trec si zilele...si ies pe usa cea din dos,
Privind cu regret inapoi,
C-au trecut in van, fara rod, fara folos
Acum cand toamna e in toi !


Anii zboara rand pe rand,
Cu desaga inimii-n spinare
Si cu lacrime in ochi, parca suspinand
Se-ntreaba:”Sa fie goala, oare?”


Timpul tace si se-nghesuie nepoliticos
La poarta eternitatii,
Grabind si el venirea lui Hristos,
Si ziua judecatii !


Vremea-i pe sfarsite, dar inca mai ai harul
Sa-ti umple candela cu untdelemn, s-aduni comori ceresti
Ca-n ziua aceea, cand mana Lui va fi cantarul
Sa incline inspre Tara, unde vesnic cu Isus ai sa traiesti !

~Amin~